Statul evreu va trebui să aleagă între păstrarea controlului militar în Palestina - și a continua să trăiască într-un haos intermitent - sau să renunțe la 22% pentru crearea unui stat palestinian demilitarizat și pacifist la granițele sale, analizează croniccarul Renaud Girard în Le Figaro
În Israel există un consens asupra ideii de a distruge Hamas până la capăt. Societatea a fost traumatizată, nu doar de amploarea pierderilor din 7 octombrie 2023 - 1.250 de morți, de opt ori mai mulți decât în timpul întregului al doilea război libanez (vara 2006) -, ci și de barbarismul crimelor comise de teroriștii Hamas. împotriva civililor pașnici.
Pe 12 iulie 2006, Hezbollah a atacat teritoriul recunoscut internațional al Israelului. Dar mișcarea șiită libaneză a atacat o patrulă de soldați. Era vorba acolo de război clasic. 7 octombrie 2023, pe de altă parte, arată ca un pogrom. Atrocitățile comise împotriva femeilor israeliene de către atacatorii palestinieni vorbesc multe despre calitatea educației lor islamice de către Hamas. Filiala palestiniană a Frăției Musulmane a dat dovadă de o sălbăticie care justifică anihilarea ei, în ochii israelienilor.
Nu fără motiv, israelienii spun astăzi că, dacă Israelul ar fi pierdut doar unul dintre cele șase războaie pe care vecinii săi arabi și musulmani le-au provocat împotriva lui în trei sferturi de secol, probabil că nu ar mai fi un singur evreu în viață astăzi în Țara Sfântă. Din punct de vedere istoric, lumea arabo-musulmană a tolerat evreii, dar doar ca "dhimmi", ca cetățeni de clasa a doua. De îndată ce au căutat să obțină autonomie politică, au fost respinși cu violență. Din 1948, statul ebraic a trebuit să trăiască într-un mediu arabo-musulman ostil însăși existenței sale.
Urmele războiului
Într-un război revoluționar ca cel practicat de Hamas, mișcarea islamistă trebuie doar să nu piardă complet, să continue să fie activă militar pentru a putea să revendice victoria. Este ceea ce a făcut Hezbollah-ul libanez după războiul din vara lui 2006. Astăzi, guvernul israelian nu intenționează să ofere cel mai mic cadou propagandei Hamas.
Dar este acesta un motiv pentru Israel de a-și crea continuu noi dușmani? Exact aceasta este întrebarea pusă, la 3 decembrie 2023, de secretarul american al Apărării, când a spus că Israelul, continuând bombardamentele fără discernământ asupra unei zone la fel de dens populate precum sudul Fâșiei Gaza, va transforma o victorie tactică în o înfrângere strategică. Un lucru este să împiedici Gaza să devină din nou o bază pentru atacuri asupra teritoriului israelian, altul este să creăm mii de orfani, care vor fi mâine cei mai hotărâți dușmani ai poporului evreu.
Când auzim înmulțirea criticilor, chiar și în America, aliatul fidel al Israelului, ne spunem că este timpul ca dreptul israelian să înceteze să mai facă ceva. E timpul să-i dea deoparte pe acești coloniști fanatici din Cisiordania. Este timpul ca IDF să nu mai distrugă infrastructura care mâine va fi esențială pentru viața normală în Gaza.
Dar, după atâta suferință de ambele părți, cel mai important lucru este harta pe care statul evreu ar trebui să o pregătească pentru urma războiului. Vrea să continue să trăiască în acest haos intermitent, păstrând controlul militar a 100% din Palestina Mandatară, sau este pregătit să renunțe la 22%, pentru crearea unui stat palestinian demilitarizat și a păcii la granițele sale?
Momentul adevărului
Momentul adevărului se apropie pentru Israel. În 2005, s-a dezlegat imprudent unilateral de Fâșia Gaza - ceea ce a permis Hamas să o ia cu forța - în loc să predea treptat frâiele Autorității Palestiniene și să o ajute să construiască un model de dezvoltare sui generis.
Astăzi, se cuvine să reia, de unde au rămas, negocierile Olmert-Abbas din vara lui 2008. Liderul palestinian a făcut greșeala de a nu accepta oferta generoasă făcută atunci (trei blocuri de colonii anexate de Israel reprezentând 80% din coloniști, un stat palestinian pe 94% din Cisiordania, restul de 6% luat din Negev-ul israelian, coridor suveran care leagă Gaza de Cisiordania, capitala palestiniană în cartierele arabe ale Ierusalimului, administrația internațională a locurilor sfinte). Acesta nu este un motiv ca oferta să nu fie reluată
Va reveni puterilor regionale să-i convingă pe palestinieni de imposibilitatea întoarcerii în Israel a refugiaților arabi din 1948, țara dorind să rămână un stat evreiesc. America are mijloacele de a susține politic această soluție și petro-monarhiile să o finanțeze.
Dar momentul adevărului va fi și cel al palestinienilor. Dacă nu apucă mâna întinsă și oportunitatea de a-și construi Statul, dacă persistă în visul lor de a-i arunca pe evrei în mare, atunci nu se mai poate face nimic pentru ei. Vor merita soarta lor dezastruoasă.
