Restul lumii nu vede Occidentul ca pe niște democrații liberale, ci ca pe oligarhii care își disprețuiesc săracii, spune istoricul și antropologul francez Emmanuel Todd în revista Marianne. Mai presus de toate, miroase a temperament colonial renăscut. Adevărul crud este că restul lumii nu ne iubește. Dacă este chemată să aleagă între Occident și ruși, lumea riscă să-i aleagă pe ruși.
Dacă aș fi întrebat care concept caracterizează cel mai bine Occidentul actual, aș răspunde fără ezitare: „falsa conștiință”. Nu mai știm ce suntem, ce sunt alții și ce cred ei despre noi. Am permis ca industriile noastre și clasele noastre muncitoare să fie distruse. Inegalitățile cresc și nivelul nostru de viață scade. În Statele Unite, speranța de viață a săracilor scade. Puterea capitalului financiar a transformat sistemul politic de acolo într-o jucărie pentru bogați. În Occident, noua stratificare educațională a fabricat lumi separate pentru cei cu studii superioare și semi-cetățenii din învățământul secundar. Dacă transformările economice și culturale au permis instituțiilor democrației să existe, ele i-au distrus obiceiurile.
Democrațiile occidentale s-au schimbat, au devenit, fără să-și dea seama, „altceva”. O națiune occidentală fără o „falsă conștiință” s-ar considera mai degrabă o oligarhie liberală decât o democrație liberală. Dar încă credem că suntem liberali și democratici și continuăm să ne afirmăm superioritatea și universalitatea valorilor noastre. Și tocmai în numele acestor valori ne confruntăm cu Rusia pentru a ajuta Ucraina să-și păstreze independența și teritoriul. Adăugând amnezia la „falsa conștiința”, am preferat sancțiunile economice trimiterii de soldați, fără a ne aminti că acest instrument de război nu este unul de intensitate redusă. Pedeapsa este un element clasic al războiului total. Nicholas Mulder, un strălucit cercetător olandez care lucrează la Universitatea Cornell din Statele Unite, ne amintește, în The Economic Weapon (Yale, 2022), că sancțiunile Societății Națiunilor au fost inspirate de blocada aliată din 1914-1918, responsabilă pentru 300.000 de morți în Imperiile Centrale și 500.000 în Imperiul Otoman. Sancțiunile economice împotriva regimului lui Saddam Hussein au provocat, între timp, 300.000 de morți.
Să ne amintim de istorie
Sancțiunile vizează destabilizarea societății adverse și distrugerea regimului acesteia – începând cu moartea bătrânilor și copiilor ei. Am vrut să distrugem economia rusă și să-l doborâm pe Putin. În aceste condiții, nu i-am forțat chiar noi pe ruși să răspundă printr-o escaladare economică, privându-ne de gaz pentru a ne destabiliza societățile și regimurile? „Falsă conștiință”, iar și iar. Și asta nu este tot. Prin sancțiuni, am făcut necesar un război planetar. După cum observă Mulder, sancțiunile, pentru a înăbuși efectiv inamicul, trebuie să-i facă să dispară pe cei „neutri”. Această logică este cea care determină Occidentul să ceară ca toate popoarele să participe la sancțiunile împotriva Rusiei.
Ca un instrument inconștient al acestei logici, Emmanuel Macron a chemat "neutrii" să ia atitudine la Națiunile Unite. Viziunea noastră exagerată despre noi înșine ar trebui să legitimeze acest ultimatum. Dar să acceptăm pentru o clipă, ca experiență spirituală, existența celuilalt. Cum ne vede „restul lumii”? Antropologia ne spune că "restul lumii" este, în proporție de 75%, adeptul valorilor familiale patri-lineale și non-individualiste, nu foarte feminist și cel mai adesea homofob. Valorile noastre ultra-individualiste, feministe și LGBT nu-i sunt pe plac. În acest domeniu antropologic, Rusia este, de altfel, o ciudățenie, patri-liniară și ne-individualistă, homofobă, dar cu un statut ridicat al femeilor.
Să fim mai puțin tehnici, mai istorici: Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia, Germania, Japonia au fost puterile coloniale aprige ale acestor țări neutre cărora le cerem loialitate. Statele Unite, de multă vreme „polițiști” ai Americii Latine, au sublimat, la rândul lor, toate puterile coloniale într-o globalizare dominantă, promulgând reguli și pedepse, străduindu-se să țină planeta în frâu cu instrumentele lor financiare și cu Internetul, fără a uita de armata lor.
Dar oare India vrea să se închine din nou în fața regelui Angliei? Africa de Vest vrea să se supună președintelui francez, Indonezia față de Olanda, America Latină și arabii față de Statele Unite, China față de europeni și japonezi?
Restul lumii nu are încredere în noi. Nu aderă la valorile noastre antropologice și politice. Nu ne vede ca democrații liberale, ci ca oligarhii care își disprețuiesc săracii. Mai presus de toate, miroase a temperament colonial renascut. Adevărul crud este că restul lumii nu ne iubește. Dacă este chemată să aleagă între Occident și ruși, riscă să-i aleagă pe ruși.
