„În jurnalism, nu trebuie să ne interzicem niciun subiect”

16 Noi 2022
„În jurnalism, nu trebuie să ne interzicem niciun subiect”

Fostul director adjunct al Paris-Match, Régis Le Sommier, lansează o noua mass-media Omerta pe 16 noiembrie cu intenția de a sparge bisericuțele ideologice. Nu este suficient să vorbești cu victima, trebuie să vorbești și cu călăul, principalul lucru este să ieși pe teren... spune el într-un interviu pentru revista "Causeur".

  •  Causeur: Dragă Régis, cotidianul Liberation ți-a dedicat deja două articole anul acesta. Iată-te în culmea gloriei tale...

Regis Le Sommier. Liberation a făcut un prim articol despre mine, calomnios și în mare măsură fals, dar care mă privea doar pe mine. Acum, al doilea articol murdărește munca întregii echipe Omerta, care include treizeci de oameni. Liberation îşi aroga dreptul de a spune că a priori, mass-media Omerta este extrema dreaptă și pro-rusă, în timp ce niciuna dintre lucrările acestor treizeci de oameni nu este încă vizibilă. Eu, care am petrecut timp în țări în care media este sub cenzură, văd aici aceleași metode ca în acele țări în care mass-media copleșește, desemnează, admonestează pe cineva în încercarea de a-l elimina social. Filosofia este aceeași. Sunt metode care amintesc de cele ale troţkiştilor din anii 1970 şi care sunt folosite în ţările dictatoriale pentru a elimina opozanţii. Mă șochează mult mai mult decât portretul nemăgulitor pe care mi l-au făcut mie și de aceea, împreună cu Omerta, luăm în considerare acțiuni în justiție. 

  • Acceptând să răspunzi încă o dată pentru revista noastra Causeur, nu ți-e teamă că Liberation îți va dedica un nou articol înainte de Crăciun?

Daca ai fi fost un media apropiat extrema stângă, aș fi răspuns tot "da". Vorbesc cu toată lumea, nu am nicio părtinire ideologică, am sensibilități politice care nu interferează niciodată cu munca mea jurnalistică. Laitmotivul meu este să merg mereu la fața locului, să arăt lucruri, să vorbesc cât mai mult cu protagoniștii unei povești, a unui conflict sau a unui trend în societate. În cazul scandalului ecologist din Franta cu bazinele din Sainte-Soline, aș dori să știu de ce activiștii ecologisti sparg țevi, de exemplu. În general, cred că unul dintre principiile de bază ale jurnalismului este de a vorbi ambelor părți. Nu este suficient să vorbești cu victima, trebuie să vorbești și cu călăul pentru a înțelege de ce a procedat așa, de ce Putin a bombardat Ucraina, de exemplu. Într-o școală din Herson, am putut intervieva un profesor de rusă care mi-a arătat manuale de istorie nou-nouțe. L-am întrebat cum a fost tratată Marea Foamete Holodomor, pentru că nu a apărut acolo. Era tulburată, am înțeles foarte repede că această tragedie fondatoare a Ucrainei nu se mai predă astăzi, ci că este înecată în istoria Rusiei. Asta, nu aș fi putut să văd fără să merg pe partea rusă.

  • Tratamentul războiului ruso-ucrainean vi se pare părtinitor în Europa?

Nu, nu asta am spus. Au fost câteva raportaje foarte bune din partea ucraineană. Eu însumi am făcut un reportaj despre partea ucraineană în aprilie, unde am însoțit înrolările de voluntari francezi. Dar problema cu tratarea mediatică a acestui război în Franța este că este limitat la  doi indivizi. Pe de o parte îl aveți pe Xavier Moreau, un fost ofițer foarte pro-rus, care ne spune în fiecare zi, când Rusia se retrage, că rușii ne pot da un nou Stalingrad și să câștige. Pe de altă parte, Bernard-Henri Lévy, simetric iluzoriu, care ne repetă tot ce îi spune șeful de stat major al armatei ucrainene. Între aceste două extreme, există o modalitate de a face jurnalism de calitate, de a spune ce se întâmplă și ce simt oamenii. Merge dincolo de Ucraina și Rusia. Pentru media Omerta, încerc să mă întorc în Afganistan, de exemplu. Am planificat și subiecte despre radicalism în Franța, în extrema stângă, în extrema dreaptă, wokism, agricultură sau pescari, pe scurt, despre tot ceea ce agită societatea.

  • Care este politica editorială a Omertei  ?

Fie pe subiecte naționale sau internaționale, promisiunea editorială este: "noi am fost acolo". Vom avea și un canal YouTube cu probabil două interviuri majore pe lună, pe care le voi realiza cu o personalitate în jurul unui subiect de actualitate. Dar scopul principal al Omertei va fi documentarea și investigația. Pe acest ultim punct vom uda și cămașa, vor fi discuții aprinse dar m-am obișnuit. Știu că atunci când ridici un iepure de câmp, trebuie să te aștepți la un potop de alice în jurul tău. Nu mi-e frică de asta și tot vreau să o fac. Dacă aș putea, printr-unul dintre aceste documentare, să contribui cu ceva la înțelegerea societății noastre sau a ceea ce se întâmplă în lume, aș fi încântat.

  • De ce ai ales acest nume?

Trebuie luat ca o mică ironie pentru anumite media care interzic lucruri. Laitmotivul vieții mele de jurnalist este că nu ar trebui să ne interzicem niciun subiect. În prezent, simțim că există o revenire la interdicții cu o dimensiune aproape religioasă: există atât o demonizare a adversarului, cât și a subiectelor de care nu ne mai putem ocupa. În plus, unele mass-media s-au auto-investit ca judecători ai moralității de ani de zile, în special față de colegii lor. Acest spirit nu îi interesează pe oameni, de ani de zile duce la pierderea multor cititori. Preoția jurnalismului trebuie să meargă pe cât posibil împotriva acestor interdicții ideologice și să nu interzică niciun loc în care să meargă. Pe urmă sunt proprietari, da, care au uneori interese care contravin a ceea ce le oferă jurnalistul.

  • Mai exact, cine este șeful Omertei  ?

Numele lui este Charles de Anjou. Este cineva care a lucrat o bună parte din viața sa în Asia, Rusia și Ucraina. De asemenea, a lucrat pentru a verifica dacă companiile finanțau proiecte locale cu bani murdari, în special în Libia și, prin urmare, are o etică ireproșabilă. În timpul invaziei rusești în Ucraina, a lucrat pentru TF1 câteva luni, în special cu Liseron Boudoul, marele reporter al TF1. De asemenea, apare regulat pe LCI.

  • Deci nu există ochiuri ideologice capabile să blocheze anumite subiecte la Omerta  ?

Absolut nu, intenționăm să depășim asta. Singura limită este să nu pună în pericol viața actorilor unui reportaj sau a unui jurnalist. Acesta este un principiu pus în aplicare de Daniel Filipacchi.

  • Și tentația de a fi incorect politic ca să vinzi?

În nici un caz. Omerta este foarte diversă. Sunt oameni care au sensibilități de dreapta și oameni care au sensibilități de stânga. Redacția noastră este și ea mult mai eclectică decât niște redacții care ne critică și care în materie de recrutare ar face bine să se deschidă spre diversitate.

Alte stiri din Externe

Ultima oră