După o săptămână marcată de la lovitura de stat din Niger, de care Rusia ar putea profita, directorul observatorului franco-rus analizează politica externă a Rusiei pe continentul african, într-un interviu pentru Le Figaro.
Arnaud Dubien este director al Observatorului Franco-Rus și specialist în politica externă a Rusiei, în special în Africa.
- LE FIGARO- După Sudan, Republica Centrafricană și Mali, lovitura de stat din Niger ar putea lăsa țara în mâinile Rusiei. Este aceasta revenirea teoriei domino care a văzut ciocnirea URSS și Statele Unite în timpul Războiului Rece?
Arnaud DUBIEN.- La această listă am putea adăuga și Burkina Faso, care de anul trecut a început să se întoarcă și spre Rusia și unde Moscova a anunțat viitoarea redeschidere a ambasadei sale care a fost închisă după prăbușirea URSS în 1992. Dacă Kremlinul pare să fie beneficiarul acestor evoluții, el este rareori cauza. În ceea ce privește Nigerul, americanii au anunțat deja că nu au detectat o „pistă rusească”. Pe de altă parte, putem conta pe ruși să scoată castanele din foc.
La Moscova, mulți - mai ales pe rețelele de socializare și în cercurile apropiate puterii - se bucură de slăbirea anunțată a Franței și a occidentalilor în regiune. Lovitura de stat de la Niamey a umbrit, de asemenea, succesul relativ relativ al summitului Rusia-Africa de la Sankt Petersburg, unde nivelul de reprezentare a fost semnificativ mai scăzut decât la Soci în 2019.
- La summitul Rusia-Africa, Vladimir Putin a vorbit despre „o ordine mondială multipolară” și lupta împotriva „neocolonialismului” . Președintele rus redă, cu acest vocabular, politica externă sovietică?
Politica africană a Rusiei se bazează parțial – dar nu exclusiv – pe moștenirea Uniunii Sovietice. Moscova a căutat să reactiveze, în perioada 2006-2007, parteneriatele și rețelele moștenite din anii 1960 și 1970. Cu oarecare succes, în special în Algeria, Angola și Egipt, unde revenirea armatei la putere în 2013 a dus la reuniuni spectaculoase între Moscova și Cairo.
Din 2014 și creșterea tensiunilor cu Occidentul, Moscova pune un accent mai mare pe aspectul de securitate al politicii sale africane, în timp ce „întoarcerea” ei pe continent s-a înscris până acum într-o logică a diplomației economice, cu totul clasică. De aici ceea ce ar putea fi descris drept „Wagnerizarea” politicii sale, precum și reactivarea unui discurs anticolonial care vizează în esență Franța, puterea occidentală de departe cea mai expusă din Africa. Pe de altă parte, discursul rus despre „multipolaritate” nu este nou. Primul care a pus-o în centrul doctrinei Moscovei este Evgheni Primakov, fost șef al diplomației (1996-1998) și prim-ministru (1998-1999).
- Care sunt argumentele pe care diplomația rusă le oferă țărilor africane? Nu apare Putin in Africa ca un partener fragil dupa tentativa de destabilizare a lui Wagner în mijlocul razboiului din Ucraina?
Revolta lui Prigojin din 23 și 24 iunie a stârnit îndoieli – chiar îngrijorări – în rândul unor lideri africani, în special în Mali și Republica Centrafricană. Dar îngrijorarea a fost de scurtă durată. Acum este clar că nu va exista niciun pericol de la Wagner sau o „cădere” a securității de la Kremlin. Dificultățile armatei ruse în Ucraina și anunțul încheierii acordului de cereale au provocat Rusiei mai multe prejudicii din punct de vedere al percepției decât episodul Wagner.
Argumentele prezentate de Moscova variază în funcție de țările în cauză. Ele pot fi comerciale, de securitate (livrare de arme, cooperare între serviciile de securitate, pregătirea ofițerilor etc.), politico-diplomatice (pentru multe țări africane, „cardul rusesc” le permite să își dea loc de manevră faţă de occidentali, dar şi de chinezi). Puțini pariază în primul rând pe Rusia și sunt gata să o susțină necondiționat, mai ales la ONU; și mai puțini sunt dispuși să o ignore sau să se încurce cu ea. În acest sens, singura dezamăgire reală a Kremlinului este absența Kenyei -unde se dusese totuși Serghei Lavrov la sfârșitul lunii mai - de la recentul summit de la Sankt Petersburg -
Ce interese găsește Rusia în apropierea sa de țările africane?
Există considerente de prestigiu: Rusia primește liderii continentului în ascensiune și care este curtat de mulți jucători externi (europeni, americani, chinezi, japonezi, turci, Emiratele Arabe și Arabia Saudită, Brazilia etc.). Vladimir Putin profită de ocazie pentru a arăta că izolarea căreia ar fi victimă țara sa reflectă mai presus de toate un punct de vedere occidental-centric. Rusia își împinge și interesele economice, care sunt cu siguranță incomparabil mai mici decât cele ale Occidentului sau ale Chinei, dar nu mai sunt de neglijat. Volumul limitat al comerțului - puțin sub 18 miliarde de dolari în 2022 - este parțial compensat de faptul că Moscova este prezentă în zone foarte sensibile: armament, securitate, energie, agricultură.
Rusia face curte statelor africane pentru ca acestea să adopte poziții care nu îi sunt ostile la ONU, pe subiectele care o interesează, în fruntea cărora se află Ucraina. Provocarea pentru Rusia în următoarele câteva luni va fi să demonstreze că nu și-a atins „maximul” pe continentul african. Contractele majore, poate în energia nucleară civilă sau GNL, par capabile să o ducă la următorul nivel.
En 2017, Macron fait un discours au Burkina Faso.
— Duval Philippe (@p_duval) July 30, 2023
Le président du Burkina Faso décide de quitter la pièce.
Macron s'en amuse et demande si "il est parti réparer la climatisation". Malaise.
La politique étrangère de Macron est une catastrophe.#Niger pic.twitter.com/6Tb1mEO1LZ
Niger : A Niamey, une foule de manifestants se réjouit de l'expulsion des structures françaises de la capitale.
— Réalité Actuelle (@ReaActuelle) July 30, 2023
Les plus heureux c'est surtout nous pic.twitter.com/RCqEIB8lTO
