Georgia, o nouă zonă de confruntare între Rusia și Occident

- La Paris ca și la Berlin, unde problema ucraineană cântărește deja foarte mult, se observă cu „îngrijorare” întărirea confruntării față în față dintre manifestanții pro-europeni și guvernul pro-rus, scrie Le Figaro

Ca și la Maidan în 2014, revoluția georgiană are loc în numele democrației și în culorile Europei. La fel ca ucrainenii de atunci, georgienii spun „da Bruxelles-ului” și „nu Rusiei”. Dar în ciuda imaginilor spectaculoase ale mulțimilor umane care invadează Tbilisi, capitala, în ciuda hotărârii tineretului georgian, în ciuda violenței represiunii exercitate de cei de la putere și în ciuda importanței mizei pentru viitorul acestei mici țări caucaziene cu doar 3,7 milioane de locuitori, Cancelariile europene ezită să se implice. Ei demonstrează o prudența pe care unii actori din opoziția georgiană o consideră a fi o „ambiguitate periculoasă”.

Declarațiile recente ale ambasadorului UE la Tbilisi, polonezul Pawel Herczynski, au provocat scandal în rândurile opoziției. Departe de a spune că legea „influenței străine” , o copie carbon a celei pe care Kremlinul a folosit-o pentru reprimarea dizidenților, ar fi considerată o „linie roșie” de către țările Uniunii, care au acordat Georgiei statutul de țară candidată în decembrie anul trecut, a cerut modificarea acesteia, sugerând că Europa ar putea fi mulțumită cu un compromis... „O simplă modificare ar fi considerată o victorie pentru Bidzina Ivanishvili ”, oligarhul pro-rus fondator al partidului de guvernământ, Visul Georgian, și lider din umbră, avertizează politologul Thornike Gordadze, profesor la Sciences Po și fost ministru georgian. La Paris, ca și la Berlin, unde problema ucraineană cântărește deja foarte mult, se observă cu „îngrijorare” confruntarea față în față dintre demonstranții pro-europeni și guvernul pro-rus. Franța, deși foarte implicată într-o altă țară direct amenințată de Rusia, Moldova, își păstrează în prezent un profil scăzut în Georgia.

„Trăim într-un moment al istoriei. Suntem în ajunul unei revoluții”, a spus un diplomat. Parisul, la fel ca mai multe capitale europene, a transmis mesaje autorităților georgiene, dar nu a amenințat că va urma exemplul american prin impunerea de sancțiuni. „Ungaria lui Viktor Orban ar împiedica acest lucru”, continuă diplomatul. „Atenția” are și alte motive: teama de intervenție a forțelor ruse precum și „ circumstanțe complicate ”, fie că este vorba despre alegerile europene din iunie sau despre rolul central pe care îl joacă Georgia, calea de trecere, în conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan. Mai presus de toate, Parisul vrea să evite să adauge combustibil la un foc care arde deja foarte fierbinte. „Dacă mergem acolo pe cai mari, Visul Georgian (partidul de guvernământ) ne va acuza de amestec. Prin urmare, avem grijă să nu dăm combustibil puterii. Întrebarea este cum să fii util? Nu există un răspuns ușor ”, explică un diplomat.

20% din teritoriu încă controlat de Rusia

La Paris și Berlin, se apreciază că Comisia Europeană este cea care are principala pârghie asupra puterii georgiene, cu amenințarea cu înghețarea sau întreruperea apropierii dintre Bruxelles și Tbilisi. Nu e sigur, însă, că pârghia este la fel de puternică... „ Sabotarea statutului Georgiei de țară candidată este tocmai ceea ce este hotărât să facă guvernul, după ce s-a prefăcut că sprijină apropierea de UE pentru a satisface populația”, peste 80% pro-europeana, continuă Thornike Gordadze. Practic, Bidzina Ivanishvili nu are nicio intenție să urmărească o apropiere de Uniune, care să o oblige să faca reforme contrare intereselor sale politice și financiare.

Dacă mergem acolo Visul Georgian ne va acuza de amestec. Prin urmare, avem grijă să nu dăm combustibil puterii. Întrebarea este cum să fii util?

Un diplomat

Subestimează capitalele europene determinarea, alimentată de Rusia, unde și-a făcut avere în anii ’90, a omului care trage toate sforile politice din țară, Bidzina Ivanishvili? Subestimează și dorința lui Vladimir Putin de a o menține pe micuța Georgia în zona sa de influență? La șaisprezece ani după blitzkrieg-ul lansat împotriva Tbilisi în august 2008, Rusia controlează încă aproximativ 20% din teritoriul Georgiei, pe care a invadat-o de două ori. Cât despre tancurile rusești, acestea sunt încă la 45 de kilometri de capitală.

Europa credea că poate uita faptul că acordul de pace semnat între Moscova și Tbilisi nu a fost niciodată respectat de partea rusă, care nu și-a retras trupele din zonele ocupate. La acea vreme, mulți georgieni simțeau că au fost abandonați de Occident în fața agresiunii ruse. În special de Franța și Germania, care au refuzat cu veto intrarea Georgiei în NATO la summitul de la București, cu câteva luni înainte de război. Și de Barack Obama, care, imediat după aceasta, și-a lansat „resetarea” cu Rusia. La fel și europenii speraseră, după anexarea Crimeei în 2014, că situația se va calma și că normalizarea va fi posibilă din nou cu Rusia lui Putin... Dar Kremlinul este cu atât mai hotărât să readucă Georgia în tabăra rusă care Armenia, abandonată de Moscova în timpul recuceririi Nagorno-Karabah de către Azerbaidjan, de atunci a pivotat ușor spre vest...

Pradă forței militare ruse?

Chiar dacă unul este fierbinte, iar celălalt rămâne înghețat pentru moment, conflictele sunt totuși legate. La Kiev, ca și la Tbilisi, Vladimir Putin a încercat mai întâi să subjugă țara împingând la putere marionetele politice. Abia când au fost răsturnați în Ucraina, Kremlinul a folosit forța militară pentru a aduce țara înapoi în stâlpul său. Acesta este ceea ce ar putea amenința Georgia astăzi.

De asemenea, invazia Ucrainei a precipitat revolta georgiană, radicalizând ambele tabere. Din februarie 2022, Bidzina Ivanishvili a multiplicat, ca la Moscova, discursuri cu tentă conspirativă și anti-occidentală, denunțând „ un război global ” reprezentat de Statele Unite și europeni și asumându-și fără alte ambiguități alegerea pro-rusă. Guvernul s-a apropiat de Ungaria și China. El a refuzat să sprijine Ucraina și a exploatat teama de prelungire a războiului în scopuri politice interne. El a acuzat Ucraina că dorește să tragă Georgia în conflict și și-a asumat responsabilitatea pentru plecarea ambasadorului ucrainean la Tbilisi.

„Emmanuel Macron ar trebui să se ocupe de chestiune”

A primit numeroși refugiați ruși care cântăresc mult asupra structurii populației și societății. Regimul a devenit, de asemenea, din ce în ce mai autoritar. Ivanishvili a amenințat că va pedepsi adversarii politici după următoarele alegeri programate pentru octombrie. Dar sprijinul Kremlinului pentru legea „influențelor străine”, care compromite intrarea Georgiei în UE, a fost, dimpotrivă, denunțata de populație, în special de generațiile tinere, care nu au fost niciodată atât de mulți în stradă. De la începutul războiului, și-a arătat sprijinul pentru Kiev prin etichete pe clădiri publice, steaguri în culori ucrainene și demonstrații împotriva Rusiei. 87% dintre georgieni spun că cauza ucraineană este și a lor. Mai ales de la masacrele de la Butcha, care le amintesc de abuzurile comise de ruși în Abhazia și Osetia de Sud.

Astăzi, destinul Georgiei este în joc. Cu mai multe scenarii în joc, nu întotdeauna optimiste. Un maidan georgian, care să ancoreze țara în Europa

Astăzi, destinul Georgiei este în joc. Cu mai multe scenarii în joc, nu întotdeauna optimiste. Un maidan georgian, care să ancoreze țara în Europa. Un scenariu „în stil Lukasenko”, adică reprimarea manifestanților cu ajutorul forțelor ruse chemate în salvare, așa cum a fost cazul în Belarus în 2020, pentru a înăbuși revoluția. Acest scenariu ar avea ca rezultat o rusificare forțată a Georgiei, ca în vremea sovietică.

Pentru a evita acest lucru, Europa are totuși cardurile în mână, în special în ceea ce privește problema vizelor. În ceea ce privește Franța, aceasta are o legătură specială cu Bidzina Ivanishvili, întrucât acesta are naționalitate franceză, care i-a fost acordată de Nicolas Sarkozy, iar unul dintre fiii săi studiază la Paris. „ Trebuie să punem presiune asupra lui Bidzina Ivanishvili pentru a-i oferi o cale de ieșire onorabilă”, sugerează Thornike Gordadze . Dar ar fi mai bine dacă marii lideri politici precum Emmanuel Macron ar fi cei care au abordat problema mai degrabă decât birocrația europeană, care este prea grea și prea lentă ”.

???????? The foreign agent law was passed in Georgia, hence the foreign agents are angry!

Now they will need to publicly declare their funding. pic.twitter.com/lOGwY7PCs7

— Lord Bebo (@MyLordBebo) May 14, 2024