Numit sâmbătă de deputații aleși datorită fraudei, fostul fotbalist Mihail Kavelashvili este respins de președintele în funcție și de manifestanții pro-europeni, care își continuă acțiunile. Președintele în funcție, Salomé Zourabichvili, spune ca ea rămâne singura (...) instituție legitimă” si refuză să-și părăsească scaunul: „Mandatul meu, conform Constituției, continuă atâta timp cât noul președinte nu a fost învestit. Și așa, rămân de facto până în momentul în care au loc alegeri, scrie Le Figaro
O umilire. Așa au perceput demonstranții pro-europeni alegerea, sâmbătă, a omului pe care refuză să-l considere noul lor președinte. „Am venit cu diploma, înrămată. Sunt mai calificat decât Kavelashvili să fiu șef de stat”, a afirmat Levan Gagachidze, un om de afaceri în vârstă de treizeci de ani, în fața unui cordon de polițiști, cu „mortarboard” (pălăria purtată la absolvirea universităților americane) pe cap. În timp ce unii își etalau diplomele în această dimineață rece și înzăpezită de duminică de 15 decembrie, alții jucau fotbal pe bulevardul Roustaveli. „A juca mingea este tot ce poate face Kavelashvili, nu?”, spune un oficial al aviației civile în timp ce dribla.
Dincolo de capacitatea de a-și asuma funcția de șef de stat, care este în mare parte simbolica, dar are totuși o anumită aură, Mihail Kavelashvili este mai ales criticat pentru că este de două ori ilegitim. În primul rând pentru că a fost ales de un colegiu de trei sute de alegători - a fost o premieră - inclusiv cei 89 de deputați ai partidului de guvernământ, Visul georgian al oligarhului Bidzina Ivanishvili, care își datorează scaunul unui vot afectat de fraude masive. Apoi, pentru că el reprezintă ceea ce este cel mai pro-rus pe scena politică georgiană, în timp ce marea majoritate a celor 3,7 milioane de georgieni sunt dornici să adere la UE, ceea ce nu-l împiedică să nu apeleze adesea la prudență față de fosta putere colonială rusă.
Mikhail Kavelashvili, 53 de ani, este un fost fotbalist care a avut o carieră grozavă, purtând de 46 de ori tricoul naționalei și care a jucat la Manchester City sau Grasshopper Zurich. Celebritatea sa a determinat Visul Georgian să-l facă unul dintre adjuncții săi în 2016. Dar el nu a apărut niciodată în sondaje care testează popularitatea personalităților politice ale țării. Dacă a devenit candidatul Visului Georgiei pentru a ocupa scaunul prezidențial, este pentru că în primăvara lui 2022 a făcut parte din grupul mic de deputați din majoritate care s-au prefăcut că se desprind de acesta. Cu fracțiunea Forței Populare, creată intenționat, a formulat cu voce tare ceea ce însuși Visul Georgiei nu a putut spune (din cauza opiniei foarte pro-occidentale), formulând critici dure la adresa occidentalilor pentru a readuce țara pe orbita Rusiei.
O întorsătură geopolitică de 180 de grade
„Kavelashvili a jucat doar un rol tehnic în formularea politicii pro-ruse a lui Ivanishvili, ca atunci când a fost unul dintre inițiatorii în primăvara trecută a legii agenților străini, copie și lipire a legii ruse din 2012”, remarcă un diplomat dintr-un fosta ţară socialistă staţionată la Tbilisi. Când partidul de guvernământ a anunțat că va fi candidatul său la președinția Republicii pe 27 noiembrie, Ivanishvili a declarat că „personalitatea lui Kavelashvili îl întruchipează cel mai bine pe omul georgian”.
Cu aceste cuvinte, omul puternic al țării a preluat elementele de limbaj care însoțesc întorsătura geopolitică de 180 de grade pe care o impune țării: Kavelashvili nu este un occidental decadent (subînțeles, în special nu este homosexual) ; nu este pro-rus, ci patriot; el întruchipează arta națională de a trăi (când detractorii săi îl acuză că vorbește ca menestrelii georgieni). „Pentru mine, el este cel care se culca în fața rușilor”, insistă Guiorgui Vachadzé, ales deputat al Mișcării Naționale Unite, care a renunțat la locul în care a fost ales pe 26 octombrie și a boicotat votul de sâmbătă, precum alți șaizeci de reprezentanți ai opoziției în Parlamentul de la Tbilisi.
Președintele care rămâne în funcție
Pentru președintele în funcție, Salomé Zourabichvili, care apără calea europeană a Georgiei, țara se află într- o „formă de vid juridic în care (ea) rămâne singura (...) instituție legitimă”. Ea refuză să-și părăsească scaunul: „Mandatul meu, conform Constituției, continuă atâta timp cât noul președinte nu a fost învestit. Dacă noul președinte nu este legitim, nu poate fi investit. Și așa, rămân de facto până în momentul în care au loc alegeri – care este cererea populației. Iar alegerile, la acel moment, vor face posibilă alegerea legitimă a unui nou președinte căruia îi voi ceda cu bucurie”, a declarat ea la RFI.
Toată lumea privește acum cu neliniște data de 29 decembrie, ziua în care Mihail Kavelashvili urmează să preia mandatul și să se mute în Palatul Orbeliani. Plutind în aerul demonstrațiilor reci din ultimele zile este ideea că mulțimea ar putea înconjura clădirea în acea zi pentru a proteja „ultima instituție care scapă de Ivanishvili”. Nu sunt sigur că mișcarea mai are mijloace. S-a epuizat timp de o săptămână, în special după ce guvernul a recurs la violență. Astfel, au crescut bătăile sistematice ale manifestanților reținuți, arestările arbitrare și chiar răpirile de către bărbați în civil și măști cu glugă...
Dar și mișcarea devine treptat structurată. Baricade au apărut în timpul a șaptesprezece zile de protest. Vineri, pentru prima dată în istoria țării, șaptesprezece procesiuni reprezentând diverse meserii au mărșăluit în mai multe cartiere din Tbilisi (viticultori, asistenți sociali, sector IT, avocați etc.). Adunările continuă în aproximativ patruzeci de orașe din întreaga țară. Afacerile își exprimă tot mai deschis refuzul căii rusești impuse de Ivanishvili, lucru pentru care acesta din urmă nu le va ierta, el care controlează justiția și birocrația cu o mână de fier.
