Refuzând opțiunea militară, Washingtonul pare să aibă în vedere să discute cu autorii loviturii de stat, scrie Le Figaro.
„Cu asemenea aliați, nu avem nevoie de dușmani”, se spune la Paris. La Ministerul de externe francez ca și la președinție, diplomația americana în Niger nu e vazută cu ochi buni. Statele Unite au fost foarte prezente de la criza din Niger. Prea prezente chiar atunci când numărul trei al diplomației americane, Victoria Nuland, s-a așezat la masa puciștilor pe 7 august. „Au făcut exact opusul a ceea ce credeam noi că vor face”, spun francezii.
De la începutul evenimentelor, Franța a ținut o linie clară și fără ezitare: cea a restabilirii lui Mohamed Bazoum la președinție. „A fost prea mult”, adaugă un diplomat la Paris. Pentru Emmanuel Macron a fost în joc credibilitatea Franței, în special în ceea ce privește discursul asupra democrației. Pentru americani, chiar dacă sunt și ei preocupați de o revenire rapidă la ordinea constituțională, prioritatea este stabilitatea regiunii", a spus el. La fel ca Uniunea Europeană sau Uniunea Africană, Franța a susținut decizia Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), când aceasta din urmă a anunțat pe 10 august mobilizarea unei „forțe de așteptare”, o posibilă condiție prealabilă pentru o operațiune militară. Americanii însă au condamnat rapid o opțiune militară: „Nu există o soluție militară acceptabilă”, a declarat Antony Blinken, șeful democrației americane. Statele Unite au încetat în mod discret să ceară repunerea în funcție a președintelui demis, concentrându-se pe eliberarea sa și pe condițiile sale de detenție.
Victoria Nuland - renumită în Europa pentru celebrul „Fuck the EU” pe care l-a rostit în Ucraina în 2014 - și-a condiționat anterior vizitaîn Niger de o întâlnire cu președintele Bazoum. Refuzul puciștilor nu i-a împiedicat până la urmă vizita. Următoarea sosire în Niger a ambasadorului Kathleen Fitzgibbon, a cărei numire a fost validată pe 27 iulie 2023 - a doua zi după lovitura de stat - după un an și jumătate de post vacant, nu a ajutat lucrurile. „Este aproape o recunoaștere oficială!” judecă un observator.
Instalare strategică
„Obiectivul americanilor este simplu: să-și păstreze bazele” , explică un diplomat francez la Paris. „Dacă pentru asta este necesar să renunțe la revenirea la legalitatea constituțională, ei nu vor ezita. Soldații nigerieni probabil nu vor pune probleme: ei știu că, fără capacitățile de supraveghere americane, toate eforturile lor de a lupta împotriva jihadiștilor sunt în zadar”, continuă el.
Statele Unite au un contingent relativ mare în Niger. Aproximativ 1.300 de soldați sunt împărțiți între bazele lor din Niamey și cea din Agadez, în nordul țării. Această instalație este cu adevărat strategică în ochii Pentagonului american. Situată în inima a ceea ce militarii numesc „fâșia sahelo-sahariană”, această bază este pista de decolare pentru dronele lor, centrul capacităților lor de supraveghere în întreaga regiune, în special în Libia .
Statele Unite au crezut că au un atu major cu autorii loviturii de stat în persoana generalului Barmou, „our guy” („omul nostru”), au spus soldații americani, referindu-se la fostul comandant al forțelor speciale devenit șef de stat major al armatei. Antrenat de Statele Unite, el menținuse o relație strânsă cu ei. Victoria Nuland l-a întâlnit pe acest ofițer în timpul vizitei sale la Niamey. În ciuda canalelor de discuții existente, totul sugerează că, deocamdată, „omul lor” lor nu a dat niciun semn de bunăvoință față de foștii săi antrenori.
Ţap ispăşitor
Cert este că, deocamdată, autoritățile de la Niamey nu au pus sub semnul întrebării acordurile de apărare americane, deși strada a cerut în repetate rânduri plecarea „tuturor forțelor străine din Niger” . Deși Franța și Statele Unite mențin contingente de dimensiuni relativ similare în Sahel, cea mai mare parte a animozității față de forțele străine este îndreptată către Franța. „Statele Unite, ca și ceilalți aliați ai noștri, sunt obișnuite să ne lase să luăm loviturile”, continuă diplomatul de la Quai d'Orsay. În special din cauza trecutului său colonial și a publicității proaste făcute de Operațiunea Barkhane (finalizată astăzi), Franța a a fost desemnată foarte devreme de autoritățile militare drept țap ispășitor pentru eșecurile economice și de securitate ale țării, așa cum fusese în Mali și Burkina Faso vecine.
De fapt, Parisul nu are ce aștepta de la noile autorități. „Până la criză, Statele Unite au privilegiat întotdeauna relația cu Franța față de interesele sale strategice din Sahel, deoarece Franța le-a fost mai utilă pe subiecte mai strategice, precum Iranul, Rusia sau China”, explică Michael Shurkin, cercetător asociat la Consiliul Atlanticului. Dar „Franța a devenit radioactivă, poziția sa este insustenabilă, continuă cercetătorul. În acest context, Statele Unite știu ce pot salva, știu că au totul de pierdut aliniindu-se prea mult cu francezii”, analizează el.
Americanii nu sunt singurii care se distanțează de linia franceză. Deocamdată, niciunul dintre aliații Franței prezenți în Niger - Germania, Belgia, Italia - nu a pus sub semnul întrebării legitimitatea cererilor autorităților militare nigeriene, în special atunci când acestea cer plecarea trupelor franceze. Și în Europa, fiecare își joacă rolul în funcție de interesele sale. Germania are nevoie de Niger pentru a asigura retragerea trupelor sale din Mali. În ceea ce privește Italia, care este prezentă militar în țară, este mai preocupată de stabilitatea țării cu orice preț, pentru a evita o nouă criză migratorie. Nigerul, în ochii Italiei este una dintre ecluzele din coridoarele de migrație sub-sahariană.
