Înaintea ceremoniei oficiale de deschidere, Festivalul de la Cannes a organizat marți, 13 mai, proiecția filmelor Zelensky, Războiul nostru și La 2000 de metri de Andriïvka, pentru a-și reafirma sprijinul față de Ucraina, țară invadată de Rusia, scrie Le Monde
„În acest moment extrem de dificil, este important pentru noi să știm că nu suntem singuri.” Câteva steaguri galben-albastre fâlfâie în sala Buñuel de la ultimul etaj al Palatului Festivalurilor din Cannes, în această zi de marți, 13 mai, în timp ce ambasadorul Ucrainei în Franța, Vadym Omelcenko, rostește cu emoție salutul național – „Slava Ukraïni!” („Glorie Ucrainei!”) – în fața unei săli care îi susține cauza. Diplomatul este însoțit pe scenă de regizorul Yves Jeuland, de jurnalista de la Le Monde Ariane Chemin și de cercetătoarea Lisa Vapné, coautoarele documentarului în două părți Zelensky. Proiectat în avanpremieră înainte de difuzarea sa pe canalul Arte, acest portret bogat în arhive și interviuri urmărește destinul ieșit din comun al comediantului rusofon devenit președinte după ce a jucat acest rol într-un serial TV. Documentarul a deschis secțiunea specială a festivalului dedicată, în acea zi, Ucrainei.
„În această primă zi de festival, gândurile noastre se îndreaptă spre voi”, a declarat Thierry Frémaux, amintind discursul susținut de Volodimir Zelenski la deschiderea Festivalului din 2022, la doar câteva săptămâni după declanșarea invaziei ruse. „Nu ne-am imaginat că va dura până în 2025”, a spus cu regret delegatul general, mulțumit că poate „să arate filme frumoase” care „spun lucruri esențiale”. „Trebuie reamintit lumii că Ucraina există și că luptă în continuare”, a declarat Vadym Omelcenko, într-un context în care alegerea lui Donald Trump la Casa Albă fragilizează și mai mult poziția țării sale în fața Rusiei.
Confruntarea dintre Volodimir Zelenski și președintele american, petrecută în Biroul Oval pe 28 februarie și transmisă în direct de camerele de filmat din întreaga lume, este prezentată în Războiul nostru, cel de-al patrulea documentar pe care Bernard-Henri Lévy îl dedică, alături de Marc Roussel, conflictului din Ucraina începând cu anul 2022. Într-una dintre cele mai puternice secvențe ale acestei hagiografii lirice a rezistenței ucrainene – pe alocuri afectată de egocentrismul autorului –, scriitorul și filozoful francez poate fi văzut într-o discuție tensionată cu președintele ucrainean, cu puțin timp înainte ca acesta să plece la Washington. Un Zelenski vizibil neliniștit își exprimă temerea profundă de a pierde sprijinul american, de care depinde tot mai mult pentru supraviețuirea Ucrainei – prin livrările de rachete și informații militare.
„Un râu de sânge”
Înaintea proiecției, Bernard-Henri Lévy aduce un omagiu prelungit celor care au făcut posibil filmul Războiul nostru. Filozoful francez citește câteva rânduri de la Andriy Iermak, șeful administrației prezidențiale de la Kiev, care salută „un popor care își documentează lupta, durerea, frumusețea și visul”. Apoi o invită pe scenă, în aplauzele publicului ridicat în picioare, pe Ioulia Paievska. Infirmieră de profesie, aceasta a documentat asediul Mariupolului în 2022 și mărturisește că, în ultimele optsprezece luni, a văzut moartea cu o frecvență imposibil de imaginat. Pe covorul roșu de la Cannes, mărturia ei se transformă într-o imagine cutremurătoare: „un râu de sânge care curge pe trepte”.
În timpul proiecției, emoția plutește în aer. În sală se află numeroși ucraineni. Filmul, o colecție de amintiri din război și relatări de pe front, abordează spre final drama copiilor ucraineni răpiți de forțele ruse și distrugerea completă a unor orașe. În primul rând, o tânără cu drapelul țării sale pe genunchi plânge în tăcere minute în șir, până la reaprinderea luminilor.
O forță rară
Seara se încheie cu proiecția documentarului La 2.000 de metri de Andriïvka, semnat de jurnalistul și cineastul Mstyslav Chernov. Premiat la Festivalul de la Sundance în februarie, acest film de o forță rar întâlnită este un omagiu adus celor care luptă pentru libertatea lor. Documentarul urmărește din interior o operațiune specială desfășurată pe o distanță de doi kilometri pentru recucerirea unui sat aflat sub control rus, în timpul marii contraofensive din 2023.
Filmat cu drone, camere montate pe căștile soldaților și direct din mijlocul lor, filmul surprinde cu o intensitate brutală haosul și violența războiului de tranșee, o confruntare unde cerul e brăzdat constant de aparatele de recunoaștere și atac. Rănile se adună în rândul acestor voluntari care și-au abandonat viața civilă pentru a-și apăra pământul. Într-un moment sau altul, moartea este mereu aproape — fie în timpul acestui asalt, fie în cele care urmează, după cum relatează vocea din off.
Deși la finalul filmului, soldații reușesc să ridice drapelul ucrainean peste ruinele satului recucerit, un mesaj pe ecran anunță că acea fâșie de pământ a fost de atunci recucerită de ruși. Cu La 2.000 de metri de Andriïvka, Mstyslav Chernov spune devastator povestea absurdității războiului — un coșmar prelungit, din care nu se întrezărește nicio ieșire.
