În România anului 2025, ideea de democrație pare să fi fost înlocuită de o versiune convenabilă a ei, modelată după interesele politice ale elitelor interne și externe. Evenimentele recente – anularea alegerilor prezidențiale, interzicerea candidaților incomozi și manipularea opiniei publice sub pretextul apărării „valorilor democratice” – ridică semne serioase de întrebare cu privire la respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept. Ceea ce părea de neimaginat într-o țară membră a Uniunii Europene și a NATO s-a petrecut la lumina zilei, cu o tăcere suspectă din partea Bruxelles-ului și o indiferență selectivă a marilor democrații occidentale. În acest context, România devine un caz de manual despre cum democrația poate fi golită de conținut în numele „valorilor democratice”., scrie The Spectator
Dacă votul din primul tur nu merge în direcția „corectă”, anulează turul doi. Dacă „candidatul greșit” are în continuare șanse să câștige alegerile reprogramate, atunci reține-l înainte să se poată înscrie și apoi interzice-i candidatura. Apoi organizează din nou alegerile, de data aceasta cu un „independent” mai puternic, care – cu sprijinul mediatic – îl poate învinge pe aliatul candidatului „greșit”, dar mai popular, pe care tocmai l-ai interzis. Exact asta s-a întâmplat în România.
Dacă „valorile democratice” se ridică deasupra democrației însăși, atunci se deschide calea spre interzicerea candidaților care promovează poziții „greșite” în ochii celor care dețin puterea.
Democratic? Ei bine, dacă s-ar fi întâmplat într-o țară „inamică oficial”, putem fi siguri că „centriștii” s-ar fi întrecut în condamnări. Dar când se întâmplă într-un stat membru al UE sau NATO, vorba nemuritoare a lui Leslie Nielsen din The Naked Gun: „N-aveți ce vedea aici!”
Ipocrizia este de-a dreptul uluitoare. Omul care ar fi trebuit să fie președintele României acum – dacă democrația ar fi fost lăsată să urmeze cursul firesc – este Călin Georgescu. A câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale originale și avea șanse mari să câștige și turul al doilea. Era popular, din motivele pe care le-am explicat deja.
Dar, într-o mișcare fără precedent, cu doar două zile înainte de turul decisiv din decembrie, Curtea Constituțională a României a anulat alegerile, invocând informații declasificate despre o presupusă interferență externă – mai ales prin videoclipuri pe TikTok. Dacă iei o măsură atât de drastică, precum anularea unor alegeri cu 48 de ore înainte, ai face bine să prezinți dovezi de necontestat – și să le faci publice. Dar asta nu s-a întâmplat. „Autoritățile nu au furnizat încă nicio dovadă concretă privind interferența Rusiei în alegeri, ceea ce i-a frustrat pe mulți români”, a recunoscut Rowan Ings de la Unitatea BBC pentru combaterea dezinformării globale, pe 25 aprilie.
Nu trebuie să susții sau să fii de acord cu toate politicile ori declarațiile lui Georgescu ca să recunoști că ce s-a întâmplat în decembrie a fost scandalos. Anularea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale pentru că favoritul este un critic al UE și NATO (ceea ce, să fim sinceri, este adevăratul motiv al anulării) este contrariul democrației. Spre meritul ei, Elena Lasconi – candidata pro-UE cu care Georgescu trebuia să se confrunte în turul al doilea – a fost de aceeași părere. „Decizia Curții Constituționale este ilegală, imorală și calcă în picioare însăși esența democrației – votul”, a declarat ea.
Situația s-a înrăutățit în februarie. Georgescu a fost reținut de poliție și pus sub acuzare chiar în drum spre înscrierea candidaturii pentru alegerile prezidențiale reprogramate. Cel mai popular politician din România a primit interdicția de a părăsi țara. Au existat proteste masive în stradă – dar, surpriză, nicio condamnare din partea UE. În schimb, a fost nevoie ca vicepreședintele SUA, J.D. Vance, să critice anularea alegerilor – și chiar și pentru acest gest, a fost atacat.
Iar acum, în mai, în sfârșit avem rezultatul pe care elita de la Bruxelles și l-a dorit de la bun început. Poporul român a votat, în sfârșit, „corect”: pentru un candidat centrist, pro-UE, pro-NATO, „rațional”, liberalul primar al Bucureștiului, Nicușor Dan, care l-a învins pe „periculosul” naționalist-conservator, George Simion, aliatul lui Georgescu. Nu mai e nevoie să se anuleze alegerile. Rezultatul e în regulă. Criza s-a încheiat. Ursula von der Leyen și Guy Verhofstadt sunt în extaz. Europa a învins! Asemenea irlandezilor care au fost nevoiți să voteze din nou după ce au respins inițial Tratatul de la Lisabona, românii au ajuns și ei, în cele din urmă, unde „trebuia”.
Dar ceea ce s-a întâmplat în România ar trebui să ne îngrijoreze pe toți. Dacă credem cu adevărat în democrație, atunci votul este totul. Dacă alegătorii vor să voteze un candidat etichetat drept „extremist de dreapta” sau „extremist de stânga”, este în întregime alegerea lor.
Dar să observăm cum discursul elitelor „liberale” s-a mutat subtil de la „democrație” la „valori democratice”. Este o diferență esențială. Dacă „valorile democratice” ajung să aibă prioritate față de democrație, atunci se creează precedentul periculos al interzicerii candidaților care susțin poziții „neconvenabile”.
Și nu este vorba doar de Georgescu. O altă politiciană naționalistă-populistă și eurosceptică, Diana Șoșoacă, a fost împiedicată să candideze atât la alegerile prezidențiale din noiembrie, cât și la cele reprogramate. I s-a interzis candidatura în noiembrie pentru că – țineți-vă bine – a făcut declarații „contrare valorilor democratice”.
Desigur, Orwell ar fi avut o zi plină cu toată această limbă de lemn. Dar ea se întâmplă în timp real, sub ochii noștri. În Europa. Astăzi.
Puneți-vă această întrebare: chiar credeți că, în 2025, un candidat care susține opinii anti-UE și anti-NATO într-o țară europeană cu importanță strategică va fi lăsat să câștige alegerile? Marine Le Pen? A fost și ea interzisă. Criticăm în mod obișnuit alte țări pentru alegeri false, în care pot candida doar „cei aprobați oficial”, dar nu cumva și noi, în „Occidentul democratic”, suntem deja pe jumătate acolo?
