De ce stânga progresistă refuză orbește să califice Hamas drept islamist? În cartea sa Când frica guvernează totul, jurnalista Carine Azzopardi studiază, printre altele, convergențele dintre islamiști și wokiști. O analiză care ne permite să înțelegem pozițiile luate de extrema stângă asupra Hamas, scrie Le Figaro
- În cartea ta, subliniezi legăturile dintre wokism și islamism. Această întrebare a revenit în prim-plan în ultimele zile odată cu refuzul extremei stângi de a califica Hamas drept organizație teroristă. Cum analizezi aceste pozitii ?
Atitudinea actuală a multor aleși progresiști și dificultatea lor de a califica evenimentele care au loc în Israel nu este o simplă atitudine electorală. Răul merge mai adânc decât atât pentru că ei cred sincer ceea ce spun. Pentru a îi înțelege trebuie să revenim la sursele mișcării woke. Wokismul, potrivit AFP, este activismul împotriva oricărei forme de discriminare și excludere care vizează una sau mai multe minorități. Conform acestui mod de gândire, toate inegalitățile sociale se datorează discriminării rasiale și trebuie să acționăm pe baza acestui „ rasism inconștient” de care albii sunt în mod inerent vinovați față de minorități. Totuși, în cutia minorităților, plasăm minoritățile religioase, deci în mod firesc musulmanii, care sunt priviți ca noii oropsiți ai lanetei. Prin urmare, există o imposibilitate consubstanțială pentru aceste mișcări de a califica mișcările islamiste drept teroriști.
- Folosiți expresia „ inversarea victimei ”, care, potrivit dumneavoastră, poate fi folosită pentru a justifica acte teroriste. Adică ?
În logica antirasistă, victimele sunt neapărat „de culoare” și, prin urmare, nu pot fi călăi. Este imposibil de imaginat. Și, în categoria victimelor, plasăm minoritățile musulmane. Se va face așadar totul, în vocabularul folosit, să nu se vorbească niciodată de islamism pentru a „nu stigmatiza”. Suntem de acord, ca o chestiune de strategie, să vorbim de „crime de război” (noul element al limbajului stângii), și nu de crime împotriva umanității, dar, mai presus de toate, niciodată, niciodată, nu vom ajunge atât de departe încât să folosim termenul de „terorism islamist”. Pur și simplu pentru că nu „se potrivește” cu software-ul anti-rasist al mișcării woke.
Israelul este văzut de mișcarea Black Lives Matter drept ultimul loc de pe pământ care a colonizat, în acest sens nu este foarte diferit de ceea ce spune mișcarea Hamas în carta sa. Carine Azzopardi
Nu trebuie să „stigmatizăm” musulmanii sau oamenii asimilați ca atare, așa că vom prefera să reducem la tăcere adevărul. Negarea este totală și produce această inversiune a victimei. Judith Butler, inventatoarea teoriei de gen, a afirmat astfel că este necesar să „ înțelegem Hamas și Hezbollah ca mișcări progresiste de stânga”. Saptămâna trecuta un deputat francez de extremă stângă a afirmat, în același sens, că Hamas este „o mișcare de rezistență, recunoscută ca atare de autoritățile internaționale. Inutil să spun că acest lucru este complet fals. Hamas a fost inclus pe lista organizațiilor teroriste de către Uniunea Europeană din 2003.
- În cartea ta, afirmi: „ Black Lives Matter a devenit strigătul de unire al tinerilor afro-americani, solidari cu poporul palestinian, victime ale „genocidului , potrivit mișcării”. Ce legătură observați între aceste două mișcări de protest ?
Există o porozitate între aceste două mișcări pe teren și în discursuri. Unul dintre textele fondatoare ale BLM, în Statele Unite, folosește termenul „genocid” pentru a vorbi despre poporul palestinian. Israelul este văzut de mișcarea BLM drept ultimul loc de pe pământ care trebuie decolonizat, acest lucru nu este foarte diferit de ceea ce spune mișcarea Hamas în statutul său. Nu este o soluție cu două state care este susținută, ci dispariția Israelului. Ultimul exemplu până în prezent: mișcarea BLM din Chicago a postat un afiș de sprijin pentru poporul palestinian, folosind un desen parapante, laudând astfel modul în care a fost pus în aplicare luni, 7 octombrie, masacrul de la petrecerea din în sudul Israelului de către teroriștii Hamas.
Potenţialul revoluţionar al islamiştilor fascinează de multă vreme anumite mişcări de extremă stângă. Această alianță utilitară era deja într-un text fondator scris de Chris Harman în anii 1990 în Anglia. Acest text a inspirat activiștii NPA sau Revoluția Permanentă din Franța. În urma acestor atacuri, vedem că ei nu se abat de la acest sprijin în numele inamicului comun „alb și sionist”.
Această alarmă asurzitoare, care este creșterea extrem de clară a cifrelor și a actelor antisemite din Europa și Statele Unite, trebuie să ne facă conștienți că suntem abia la începutul unui proces care urmărește să ne submineze democrațiile. Carine Azzopardi
Săptămâna trecută, în Australia, a avut loc un miting pentru Palestina, în care oamenii au scandat „gazează evreii” minute lungi, fără nicio reacție din partea autorităților. În Irlanda, activiștii au scos florile aduse în omagiu victimelor, în fața poliției. La Harvard, un bastion al wokismului, o scrisoare din partea asociațiilor studențești a asigurat că statul evreu este „în întregime responsabil” pentru violență.
- „Poziționarea mișcării antirasiste întărește antisemitismul, iar această violență împotriva evreilor de aici este văzută ca o formă legitimă de protest împotriva a ceea ce se întâmplă acolo”, a scris academicianul David Bernstein, pe care îl citați. Cum este periculoasă pentru democrațiile noastre legitimarea acestor acte?
David Bernstein, care a fost de mult implicat în mișcările anti-rasiste americane, explică că conflictul israeliano-palestinian este folosit ca pretext de mișcările woke care fac orice, în afară de sprijinirea efectivă a palestinienilor. Aceștia din urmă vor da astfel frâu liber exprimării unui antisemitism nestăpânit care îi va viza pe evrei, în Europa dar și în Statele Unite, pentru că sunt evrei.
În același mod în care Hamas ia populația palestiniană ostatică, mișcările antirasiste woke au greșit lupta împotriva discriminării, pentru că premisele lor sunt false, atât de false încât vor ajunge să justifice antisemitismul. Această alarmă asurzitoare, care este creșterea extrem de clară a cifrelor și a actelor antisemite din Europa și Statele Unite, trebuie să ne facă conștienți că suntem abia la începutul unui proces care urmărește să ne submineze democrațiile. Antisemitismul este canarul în mină.
