Acest lucru apare pe site-urile multora dintre ele. Astfel, Amnesty International Franța nu are cuvinte suficient de dure, într-un document din 2017, pentru a acuza „regimul militar al Israelului” (sic!) că provoacă „suferințe imense palestinienilor (…) lipsindu-i de drepturile fundamentale” . Această judecată a determinat-o să ceară boicotarea produselor israeliene (BDS).
Când ne amintim că boicoturile organizate de Liga Arabă împotriva evreilor din Palestina datează din 1945, înțelegem că boicotarea produselor israeliene nu are nimic de-a face cu așezările evreiești din Cisiordania. O serie de ONG-uri au urmat exemplul și adună petiții de la studenți din Europa și Statele Unite în favoarea boicotului.
La rândul său, Greenpeace Franța „condamnă cu fermitate atacurile și crimele comise fără discernământ și excesiv de autoritățile israeliene împotriva populației civile palestiniene din Gaza, ca răzbunare pentru atacurile Hamas ” .
Crime de război împotriva umanității
Cât de surprinzător este, deci, că aceste ONG-uri, preluând elementele de limbaj din sfera islamo-stânga, văd cel mult, în pogromul din 7 și 8 octombrie, o „crimă de război”, în timp ce Israelul nu era în război în acest moment și aceasta a fost în mod clar o „crimă împotriva umanității” în sensul articolului 7 din Statutul Curții Penale Internaționale?
Preocuparea pentru soarta populației din Gaza, care rămâne legitimă, servește acestor organizații doar pentru a evita calificarea crimelor Hamas așa cum o cer faptele și dreptul internațional
Apelul lor pentru o „încetare imediată a focului” este doar un artificiu tactic, camuflat ca preocupare umanitară. Această ultimă îngrijorare poate fi abordată, așa cum o face deja Israelul, prin practica coridoarelor umanitare, pauze și avertismente premergătoare reluării bombardamentelor.
O încetare a focului ar avea o cu totul altă semnificație, deoarece ar da Hamas statutul de beligerant, i-ar permite să-și continue șantajul asupra ostaticilor și i-ar da timp să-și reconstituie forțele. Acest lucru ar împiedica Israelul să-și exercite dreptul legitim de a se apăra, recunoscut de fiecare națiune în temeiul articolului 51 din Carta Națiunilor Unite.
Puterea de influență asupra tineretului
Cel mai îngrijorător lucru, în circumstanțele dramatice pe care le trăim, este că aceste ONG-uri au reușit să atragă o parte din tineretul european și american, în numele sprijinului datorat „oprimaților” – dintre care palestinienii și mai general Musulmanii ar fi reprezentanții arhetipali – împotriva acestor „asupritori” în esență care sunt israelienii și, mai general, occidentalii.
Organizațiile a căror misiune este de a promova drepturile omului, pacea universală și protecția naturii inspiră astfel tinerilor o izbucnire care se transformă cu ușurință în violență politică, inclusiv violență antisemită, precum anumite universități americane, oferă un spectacol trist.
Sprijinul necondiționat pentru cauza arabo-musulmană mobilizează pe scară largă membrii acestor ONG-uri. Greta Thunberg a ținut o pancarta pe rețelele de socializare în sprijinul palestinienilor din Gaza. La aceasta se adaugă tăcerea lor asurzitoare asupra ostaticilor israelieni răpiți de Hamas (inclusiv copii) și tăcerea lor nu mai puțin semnificativă asupra maltratării pe care Hamas le-a aplicat de multă vreme poporului din Gaza, pe care l-a luat ostatic și l-a folosit ca scut uman.
Fără a uita participarea lor la așa-zisele demonstrații „pro-palestiniene” care, departe de a cere pace sau o soluție politică, demonizează o singură tabără („Israel asasin” ) și scandează sloganul „Să eliberăm Palestina de la râu la mare” , ceea ce arată ca aderă la scopul final al islamiştilor: eradicarea prezenţelor evreieşti şi creştine în Ţara Sfântă...
Descoperim în treacăt că unul dintre sponsorii Greenpeace International este nimeni altul decât Rockefeller Brothers Fund, unul dintre principalii finanțatori ai campaniilor de boicot. Acest fapt, printre altele, conduce la o observație generală: opacitatea finanțării ONG-urilor, ascunderea motivațiilor lor reale, agendele lor ascunse, nimic din toate acestea nu mai este acceptabil.
Ungaria a fost aspru criticată pentru încercarea sa de a investiga motivațiile ONG-urilor care s-au stabilit pe teritoriul său. A fost chiar condamnată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în acest sens pentru obstrucționarea libertății de asociere. Transparența, atât de dragă Uniunii Europene, ar trebui totuși să fie cerută de aceasta de la asociațiile care funcționează în culise.
ONG-urile care intervin atât de mult în domeniul politic și geopolitic ar trebui să spună cine sunt sponsorii și donatorii lor. Trebuie să știm cu cine avem de-a face cu adevărat, pe cine finanțăm (prin subvenții publice) și care sunt forțele reale care îi conduc. ONG-urile trebuie să fie supuse regulilor de transparență care se aplică în mod obișnuit întreprinderilor și partidelor politice într-o democrație modernă. Trebuie să aplicăm ONG-urilor această transparență pe care ele știu atât de bine să o ceară de la alții.
Semnatari: Noëlle Lenoir, membru de onoare al Consiliului Constituțional, președinte al Cercului Dreptei și al Dezbaterii Publice ; Pierre-Henri Conac, profesor de drept ; Dominique de la Garanderie, fost președinte al Parisului ; Jean-Claude Magendie, fost prim președinte al Curții de Apel din Paris ; Jean-Yves Naouri, manager de afaceri ; Emmanuel Piwnica, consilier al consiliului ; Jean-Éric Schoettl, fost secretar general al Consiliului Constituțional ; Frédéric Thiriez, avocat la Conseils ; Philippe Valletoux, consultant.
