Războiul din Ucraina a îngropat negocierile care ar fi trebuit să pună capăt programului nuclear militar al Iranului, spune o analiza Le Figaro.
După retragerea americană din acordul nuclear iranian, JCPOA, de către Donald Trump în 2018, retragere care a venit după încălcarea acestui acord de către Teheran, Rusia tocmai a dat o lovitură fatală procesului diplomatic dus de europeni timp de nouăsprezece ani.
Compromisul internațional din 2015 a fost singurul dosar în care Rusia a cooperat „relativ bine”cu europenii, dupa spusele unui diplomat francez. Acest lucru s-a încheiat de la invazia Ucrainei. La începutul războiului, Rusia a deturnat acordul pentru a încerca să retragă sancțiunile occidentale. Implicarea tot mai mare a Iranului cu Moscova a depășit acum ultimele iluzii ale diplomaților europeni, care refuză doar să recunoască oficial eșecul eforturilor lor.
La Moscova nu se mai pune problema exercitarii celei mai mici presiuni asupra Teheranului, nici macar asupra problemei nucleare. Rusia are prea mult nevoie de drone și rachete iraniene în războiul său împotriva Kievului. Potrivit Casei Albe, iranienii au fost trimiși în Crimeea pentru a ajuta Rusia să-și comande dronele. De la începutul războiului, Iranul și Rusia au lucrat mână în mână pentru a ocoli sancțiunile occidentale. Teheranul ajută Moscova să importe electronice și piese de schimb. Cele două țări sunt, de asemenea, unite în ura lor față de Occident și în dorința lor de a crea o nouă ordine mondială. „Rușii nu mai sunt deloc interesați să ajute SUA și Iranul să intre înapoi în JCPOA. Diplomația a eșuat”, regretă un diplomat european.
Între timp Iranul atinge pragul nuclear. Centrifugile funcționează la putere maximă pentru a prinde comunitatea internațională cu garda jos. Teheranul își dezvoltă și activitățile clandestine. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a cerut demult Iranului să justifice prezența particulelor de uraniu în patru locuri care nu au fost declarate de guvern. Iranul a făcut din închiderea anchetei agenției ONU o condiție pentru reluarea negocierilor. Dar, potrivit Institutului pentru Știință și Securitate Internațională din Washington, „numărul site-urilor cu materiale nucleare nedeclarate poate fi mai mare decât cele patru cazuri discutate de AIEA". Centrul, care funcționează cu date din arhiva nucleară iraniană confiscată de Israel în 2018, a reușit să identifice locația unuia dintre buncărele menționate, Golab Dareh, la situl Parchin. În acest buncăr iranienii ar efectua teste explozive.
Occidentul este disperat după un plan „B”. Joe Biden, care le-a promis americanilor un acord mai puternic și mai durabil decât cel din 2015, nu vrea să recunoască că pacea a devenit de fapt mai fragilă. Mai ales nu înainte de alegerile intermediare de luna viitoare. Preferă să spere la o schimbare a situației cu revoluția voalului din Iran. Dar Casa Albă a fost forțată să admită că a lăsat problema deoparte deocamdată. „Nu ne aflăm într-o situație în care revenirea la acord să fie un scenariu probabil pe termen scurt”, a spus unul dintre purtătorii de cuvânt al acestuia, comentând despre revenirea puterii iraniene în timpul ultimelor negocieri.
Europenii par de asemenea tulburați. În septembrie, ei au recunoscut că au atins „limitele” „flexibilității” lor. Ei au în vedere noi sancțiuni împotriva Iranului, legate de implicarea acestuia în războiul din Ucraina. Însă specialiştii francezi, în fruntea acestei probleme încă din 2003, avertizează asupra necesităţii de a nu lăsa o concepţie strategică greşită să se aşeze în politica externă şi în securitatea continentului. Unii se pregătesc deja pentru următoarea fază tulburătoare și periculoasă.
Diplomația israeliană
Israelul, care făcea campanie pentru un acord mult mai dur a promis că va folosi toate mijloacele pentru a împiedica Iranul să achiziționeze arme nucleare. Dar o intervenție militară fără sprijinul Statelor Unite nu ar permite, potrivit experților militari, să scoată din funcțiune instalațiile nucleare iraniene, cu atât mai puțin pe cele clandestine. În ceea ce privește diplomația israeliană, aceasta este prinsă în propriile sale contradicții. De la începutul războiului, a refuzat ajutorul acordat Ucrainei pentru a nu ofensa Rusia, care îi permite să lovească ținte iraniene în Siria. Și acum Rusia se aliază cu inamicul său numărul unu.
Celălalt risc, ziua în care Iranul șiit va fi fabricat prima sa bombă, este o reluare a proliferării nucleare în Orientul Mijlociu, cu țările sunite - Arabia Saudită, Egipt și Turcia - care ar putea, la rândul lor, să se angajeze în aventura nucleară. Ucraina a reamintit Iranului, la fel ca tuturor puterilor din Orientul Mijlociu și Asia, că deținerea de arme nucleare permite unei țări să poarte un război convențional fără a fi atacată. Problema nucleară iraniană este, așadar, într-un impas. „Occidentul nu are nici un plan B și nicio opțiune bună ”, conchide o sursă familiarizată cu problema.
