Într-un interviu acordat publicației franceze Atlantico, jurnalistul și analistul Jérôme Besnard — bun cunoscător al realităților românești — oferă o perspectivă favorabilă asupra candidatului George Simion, aflat pe primul loc în cursa prezidențială din România. Portretizat ca un lider naționalist lucid, conectat la dinamica suveranistă europeană și atașat de valorile tradiționale ale țării sale, Simion este prezentat ca o alternativă credibilă la establishmentul liberal-progresist. Sprijinit de o parte semnificativă a societății și în dialog cu figuri precum Donald Trump sau Giorgia Meloni, el ar putea redefini relația României cu Uniunea Europeană fără a o pune în pericol, consolidând totodată poziția strategică a țării în NATO.
Primul tur al alegerilor prezidențiale din România și-a dat verdictul: candidatul naționalist de dreapta George Simion a ieșit pe primul loc, obținând de două ori mai multe voturi decât principalul său contracandidat, liberalul Nicușor Dan. Marcată de excluderea lui Călin Georgescu din cursă și de anularea unui prim scrutin, această rundă electorală reflectă transformările profunde ale peisajului politic din interiorul Uniunii Europene. Pentru a analiza situația, Atlantico l-a invitat Jérôme Besnard, jurnalist cu rădăcini materne românești, care a realizat reportaje în România și a publicat analize în Le Figaro, La Revue des Deux Mondes, France Culture și France catholique.
- Atlantico: Alegerile prezidențiale din România nu au stârnit niciodată atât de mult interes din partea publicului larg. Anularea unui prim tur de scrutin, urmată de interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu, au adus în centrul atenției acest „cunoscut necunoscut” est-european. Duminică, 4 mai, George Simion s-a calificat în turul al doilea cu 41% din voturi, deși în noiembrie 2024 obținea doar 13,86%. Urmează să se confrunte cu Nicușor Dan, candidatul liberal care l-a depășit la limită pe Crin Antonescu, obținând puțin peste 20% din sufragii. Cum este perceput George Simion din Franța?
Jérôme Besnard: George Simion este un naționalist român. La nivel european, el este afiliat Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, o formațiune suveranistă condusă în prezent de Giorgia Meloni, din care fac parte și premierii Belgiei și Cehiei, președintele Poloniei, dar și franțuzoaica Marion Maréchal. Prin urmare, nu este un clovn de extremă dreapta, cum s-a sugerat în ultimele zile în presa franceză, ci un tânăr europarlamentar destul de carismatic, preocupat în primul rând de o ancorare într-o dinamică europeană. A devenit cunoscut prin susținerea fermă a reunificării Republicii Moldova (Basarabia istorică), desprinsă de România și anexată de URSS după al Doilea Război Mondial. El consideră că aceasta ar fi cea mai bună metodă de a înlătura pericolul rusesc din acea zonă. Pe plan intern, a reușit să capitalizeze pe mitul țăranului, esențial în imaginarul românesc, unde „țăranul” este figura națională prin excelență.
- Perceput ca un candidat naționalist și de dreapta, George Simion a avut totuși în trecut remarci pozitive la adresa lui Ceaușescu. Cum poate fi explicat acest aparent paradox, văzut din Franța?
Jérôme Besnard: În primul rând, George Simion avea doar trei ani la căderea lui Ceaușescu și nu a suferit direct sub acel regim. Apoi, adevăratul călău comunist al României, puțin cunoscut în Franța, este Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901–1965), cel care a vânat și a exterminat elitele românești. Ceaușescu a fost mai degrabă un „normalizator” care, de pildă, l-a primit triumfal pe generalul de Gaulle la București, în mai 1968. Nu îl absolv în niciun fel pe acest autocrat criminal, dar el s-a emancipat de sub influența Moscovei și a glorificat trecutul milenar al României. Poate că tocmai pentru asta a plătit cu viața. Succesorul său, Ion Iliescu — aflat și el în grațiile lui Gorbaciov, astăzi în vârstă de 95 de ani — are la rândul său sânge pe mâini. În fine, Ceaușescu a lăsat o țară săracă și un popor epuizat, dar fără datorie publică! Pentru acest scop, renunțase chiar și la încălzirea școlilor în timpul iernii...
- Ce urmează în turul doi? George Simion ar trebui, teoretic, să câștige, având în vedere avansul obținut, sau cursa va fi mai strânsă decât se așteaptă lumea?
Jérôme Besnard: Există într-adevăr o dinamică reală în favoarea sa, dar aparent puține voturi se vor transfera automat către el. Cu toate acestea, ar putea atrage electoratul fostului premier socialist (2012–2015) Victor Ponta, actualmente lider al partidului social-liberal cu accente patriotice Pro România, care a reușit totuși să mobilizeze 13% din electorat. Adversarul său, un om de știință francofon, adept al unei linii eurofile, este destul de puțin cunoscut în afara capitalei București (al cărei primar este) și a marilor orașe. Așadar, cursa va fi într-adevăr strânsă, dar mai ușoară pentru George Simion decât dacă ar fi fost confruntat cu Antonescu, care beneficia de sprijinul combinat al liberalilor (PNL) și al stângii (PSD).
- România este un aliat tradițional al Franței, perceput ca francofil. Ce ar putea schimba alegerea lui George Simion în relația bilaterală dintre Paris și București? Se va opune Uniunii Europene sau va urma un parcurs asemănător celui urmat de Giorgia Meloni?
Jérôme Besnard: România, ca țară latină, păstrează o profundă recunoștință față de Franța, care a făcut posibilă unirea Țării Românești cu Moldova sub domnia lui Napoleon al III-lea și a contribuit decisiv la eliberarea sa în 1918, prin intervenția generalului Berthelot. George Simion cunoaște bine Franța — îmi amintesc că l-am ascultat vorbind în fața unor intelectuali români din diaspora, la Paris, în noiembrie 2018. Recent, a acordat un amplu interviu publicației Journal du Dimanche, după o întâlnire cu jurnalistul Régis Le Sommier. Președintele României are atribuții reale, chiar dacă inferioare celor ale președintelui francez: numește guvernul, influențează politica externă, poate dizolva Camera Deputaților, este comandantul suprem al armatei…
Simion nu va scoate România nici din NATO, nici din Uniunea Europeană. Se va consulta însă cu Donald Trump, ceea ce va influența puternic poziționarea sa internațională. Este, într-adevăr, sensibil la modelul „iliberal” promovat de Ungaria și Slovacia, dar dacă Franța va ști să joace cu inteligență, poate menține — cel puțin sperăm — o cooperare militară strânsă cu România, ceea ce este esențial pentru securizarea flancului estic al NATO.
