”S-au lansat multe cărți despre mine, dar niciuna nu m-a satisfăcut complet, așa că am ales să scriu și eu o carte despre mine. Nu vreau să câștig bani cu această carte. Mi-am propus doar să îmi fac reclamă pentru obiectele ceramice pe care le realizez. Acesta este prezentul și viitorul meu. Am avut un jurnal în închisoare, iar acum mi-a fost ușor să mă inspir de acolo. Realitatea este că o lege a statului ungar, apărută în 2011, îmi interzice să îmi valorific memoriile despre infracțiunile comise împotriva statului ungar”, a mărturisit Ambrus la lansarea cărții. El a anunțat că în curând va fi lansat și filmul despre viața sa.
A fost denumit “Jefuitorul whisky', fiindcă înaintea fiecărei spargeri obișnuia să bea 3-4 pahare de whisky și lăsa sticla la locul faptei, ca semn distinctiv. Jafurile sale nu au consemnat nici o persoană agresată, deși a fost acuzat de tentativă de omor. Conform autorităților de la Budapesta, el a creat un prejudiciu de aproape 500.000 de dolari.
În data de 5 ianuarie 1999, după mai multe acțiuni eșuate, "Jefuitorul Whisky" a fost capturat. După ce partenerul lui a fost prins la o acțiune împotriva unei filiale a băncii OTP, lui Ambrus i s-a întins o capcană. A fost capturat câinele lui, fiind bine mediatizat locul în care se afla acesta. Ambrus a fost arestat în momentul în care a vrut să elibereze câinele.
După 6 luni, pe 10 iulie 1999, el a reușit să evadeze dintr-o pușcărie de maximă siguranță din capitala Ungariei. Cu ajutorul unui cearșaf a coborât pe ea, apoi a sărit gardul dintr-o curte internă. De aici a intrat în clădirea administrativă, unde s-a baricadat într-o încăpere de la etajul doi. În final, a ajuns în stradă, folosind cablul telefonic. A continuat seria jafurilor, ieșind din nou în evidență, printr-un bilet lăsat poliției: 'Scorul la pauză, Whisky Man- Poliție 28-0'. A fost arestat în 1999, după cea mai titrată urmărire din Europa de Est. În 2002 a fost condamnat definitiv la 17 ani de închisoare. În 2012, după 12 ani de detenție, a fost eliberat.
În ianuarie 2016, clubul ungar de hochei Kecskemet a organizat un meci de retragere pentru Ambrus Attila. A încasat 11 goluri. Ambrus nu s-a dezis de titulatura ”o catastrofă de portar”.
”În 1988 am fugit din România. Eram ascuns într-un tren. Nu mi-am dorit niciodată cetațenia maghiară. În realitate, nici nu practicasem hocheiul la nivel profesionist. Am sunat la Ujpest, le-am spus că am fost portar la Miercurea-Ciuc și că vreau sa joc la ei. M-au luat în echipă și făceau concurs care să îmi spargă primul nasul cu pucul. Eram sărac lipit, nu aveam nimic. Dormeam noaptea pe o haină în tribuna patinoarului. Am stat cinci ani la ei și nimeni nu știa cu ce mă ocup de fapt”, rememorează el în carte.
”Primul jaf l-am comis pe la 10 sau 11 ani. Am furat un radio dintr-un magazin din Miercurea-Ciuc. Am stat doi ani într-un centru de detenție pentru minori. În anii 90, jaful devenise pucul sau mingea într-un meci între mine și poliție. Eram motivat să îi bat la scor. Aveam harta Budapestei în fața mea. Stăteam noaptea și dădeam puncte de dificultate pentru fiecare bancă, de la 1 la 5. Am purtat un pistol adevărat la fiecare jaf, însă nu l-am folosit. Au fost aproape să mă prindă și în 1997, dar decât să trag, am ales să trec Dunărea înotând de pe o parte pe alta. Cel mai amuzant moment a fost când mă întâlneam pe stradă cu oameni care purtau tricouri personalizate cu “Go Whisky Man', mai scrie Ambrus.
