Ucraina nu trebuie să cadă în aceeași uitare mediatică ca Afganistanul. Altfel, Rusia va fi mai aproape de victorie, scrie Jeremie Gallon în L'Express.
*Jérémie Gallon este Managing Director pentru Europa al firmei de consultanță geopolitică McLarty Associates. Predă probleme internaționale la Sciences Politiques și a publicat "Henry Kissinger. Europeanul".
Vara trecută, ecranele noastre de televiziune au difuzat imagini cu afgani care încearcau să-și părăsească țara pe punctul de a cădea sub jugul talibanilor. Ziarele erau pline de articole care analizau eșecul brutal și umilitor suferit de occidentali în Afganistan. Nu a trecut nicio zi fără mărturii înfricoșătoare care să schițeze viitorul întunecat pentru poporul afgan. A fost acum abia un an. Totuși pare o eternitate.
Foarte repede, articolele despre Afganistan au fost retrogradate în ultimele pagini. Reportajele despre țară au devenit mai rare, apoi aproape inexistente. Un văl a fost aruncat peste acest coșmar afgan, unde prea mulți dintre soldații noștri și-au dat viața, un sanctuar care ajunsese să ne îngroape așa cum făcuse cu sovieticii cu câteva decenii mai devreme.
Mai rău, liderii noștri au încetat să mai vorbească despre asta. Deși a fost în centrul discuțiilor de la summitul NATO desfășurat la Bruxelles în iunie 2021, problema afgană abia a fost menționată la ultimul summit al Alianței care a avut loc la Madrid acum câteva săptămâni. Cu toate acestea, Afganistanul nu ar fi trebuit să înceteze să fie în centrul preocupărilor noastre.
Insecuritatea alimentară și amenințarea securității
Insecuritatea alimentară amenință acum 20 de milioane de afgani - jumătate din populație - și peste 1 milion de copii ar putea muri de foame iarna viitoare. În Afganistan, foametea este pe cale să ucidă mult mai mult decât decenii de război. Realitatea Emiratului Islamic al Afganistanului este că femeile și fetele sunt trimise înapoi în întunericul caselor lor. Cât despre băieți, la abia 7 sau 8 ani, se trezesc lucrând în minele de cărbune. Și, în ciuda promisiunilor făcute de noii stăpâni ai țării, actele de tortură și execuțiile s-au înmulțit împotriva celor care slujiseră guvernul anterior și care nu aveau nicio șansă să fugă.
În ceea ce privește securitatea, eliminarea din 31 iulie a liderului Al-Qaeda, Ayman al-Zawahiri, printr-o lovitură cu dronă americană în inima Kabulului, ne-a reamintit că Afganistanul a devenit din nou sanctuarul jihadiștilor ca înainte de 11 septembrie 2001. Un raport prezentat recent Consiliului de Securitate al ONU indică, de asemenea, că câteva sute de membri ai Al-Qaida operează pe teritoriul afgan, în timp ce Isis rămâne foarte activ acolo. Civilii afgani sunt primele victime, din moment ce peste 700 dintre ei și-au pierdut viața în atacurile comise de Statul Islamic timp de un an.
Dincolo de amenințarea de securitate pe care o reprezintă ca bază din spate pentru terorism, Afganistanul nu și-a pierdut nimic din importanța sa geopolitică. Într-o perioadă în care competiția dintre marile puteri se joacă în domeniul controlului resurselor naturale, rezervele afgane de cărbune, litiu, cupru și alte minerale - pe care unii le evaluează la peste 1 miliard miliard de euro - trezește pofte. Pentru a fi convinși de acest lucru, este suficient să observăm baletul investitorilor chinezi și ruși din Kabul și să observăm că exporturile către Pakistan și India au explodat în ultimul an.
Putin și talibanii, strategia pe termen lung
În acest context, lipsa de atenție pe care o acordăm acum acestei țări spune multe despre una dintre cele mai mari slăbiciuni ale democrațiilor noastre occidentale: incapacitatea noastră de a avea o viziune strategică și pe termen lung asupra provocărilor cu care ne confruntăm. Viziunea pe termen scurt a mass-media asupra Afganistanului este de fapt o reflectare a volatilității opiniei noastre publice, cu care elitele noastre politice au încetat de mult să lupte și acum încearcă doar să o susțină.
Dușmanii noștri au înțeles asta. Așa cum regimul taliban știa că occidentalii vor deveni în cele din urmă orbi la atrocitățile sale, Vladimir Putin pariază că timpul va fi de partea lui. Într-un război din Ucraina care este sortit să se prelungească, Occidentul - deja obosit de acest conflict care a încetat să mai apară pe primele pagini ale ziarelor noastre și chinuit de sacrificiile economice pe care va trebui să le suporte - dă impresia că vrea să se uite în altă parte.
Iart stăpânul Kremlinului știe că, odată ce occidentalii și-au îndepărtat privirea de la ororile comise pe propriul pământ, el va fi făcut un pas decisiv înainte spre victorie.
