Promovează Constituția Ucrainei o formă de „puritate rasială”? A promis Ucraina în Constituție că va „păstra moștenirea genetică” a poporului său?„Nemaiauzit de la Germania nazistă”, a spus ofensat François Asselineau, președintele micului partid francez Uniunea Populară Republicană care denunță un „principiu al purității rasiale”. Le Figaro a verificat informația.
Este Ucraina „nazificată ” până la temelie, așa cum ne face să credem Vladimir Putin de la începutul războiului din Ucraina? Dacă tânăra națiune ucraineană are o istorie complexă și este cert că ultranaționalismul, chiar și neonazismul, este mai vizibil și mai democratizat decât în alte părți ale Europei, narațiunea „denazificării” țării este desigur un pretext care permite maestrului Kremlinului de a-și justifica războiul.
„Constituția ucraineană obligă să se „conserve moștenirea genetică a poporului ucrainean”, a spus președintele micului partid Uniunea Populară Republicană (UPR) din Franta, François Asselineau, care reînvie astfel dezbaterea. Asselineau a susținut pe Twitter că „nici regimul de apartheid din Africa de Sud nu a îndrăznit să constituționalizeze acest principiu al purității rasiale”, care ar fi o premieră „de la Germania nazistă”.
După cum subliniază politicianul în tweet-ul său provocator, această mențiune exista în articolul 16 din Constituția Ucrainei, scrisă și adoptată de legiuitori în 1996. Textul integral al Constituției îl găsiți pe site-ul Radei, parlamentul ucrainean.
„Consecințele de la Cernobîl”
La ce anume se referă această mențiune, care poate fi într-adevăr deranjantă având în vedere istoria Ucrainei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și modul în care anumite mișcări neo-naziste au înflorit în țară începând cu anii 1990? Articolul 16 în întregime prevede că „datoria statului” este de a „asigura siguranța mediului, de a menține echilibrul ecologic pe teritoriul Ucrainei, de a depăși consecințele dezastrului de la Cernobîl – dezastru la scară globală – de a conserva moștenirea genetică a poporului ucrainean”.
O interpretare ar dori ca această noțiune de protecție a „moștenirii genetice” să fie direct legată de dezastrul nuclear de la Cernobîl, orice expunere a organismului la radioactivitate putând altera însăși structurile ADN-ului. Transmiterea mutațiilor genetice, care ar putea apoi modifica moștenirea genetică, adică întregul genom și nu o singură sau mai multe celule, nu a fost însă niciodată demonstrată.
Legătura dintre protecția moștenirii genetice și iradiere este în orice caz ceea ce însăși Curtea Constituțională ucraineană sugerează într-o hotărâre jurisprudențială recentă în care acordă un statut special victimelor dezastrului din 1986 pe motivul elementelor din articolului 16. „Curtea a subliniat că necesitatea conservării moștenirii genetice a poporului ucrainean s-a datorat în principal situației ecologice”, mai indică doi academicieni într-o analiză publicată într-un jurnal de studii juridice.
Unitatea genomului
Dar este oare satisfăcătoare această precizare dată acum peste 20 de ani de însuși legiuitorul? „Această interpretare ascunde de fapt o jenă”, explică pentru Le Figaro Pierre Lorrain, unul dintre cei mai buni specialiști francezi din istoria Ucrainei. În realitate, cauzalitatea dintre cele trei imperative ale articolului al 16-lea, respectiv protecția mediului, lupta împotriva consecințelor de la Cernobîl și conservarea patrimoniului genetic nu este evidentă.
„Nu există nicio legătură, există doar o virgulă, deci acestea sunt într-adevăr trei puncte distincte”, analizează istoricul. Sintagma este „problematică”, recunoaște Andreas Kappelle la rândul său, un alt istoric recunoscut al Ucrainei și Rusiei.
Promovează Constituția Ucrainei o formă de „puritate rasială”? „Trebuie să ne punem în contextul vremii, la sfârșitul anilor ’90”, nuanțează Pierre Lorrain. La acea vreme, foarte tânăra națiune ucraineană se întreba despre unitatea etnică a țării sale și despre problema genomului poporului ucrainean. „Opinia cea mai împărtășită la acea vreme în clasa politică era aceea de a spune că, dacă poporul ucrainean nu exista, trebuia inventat, decriptează Pierre Lorrain , Constituția postulează așadar că poporul ucrainean există și că „există doar o singură moștenire genetică ”.
Desigur, poporul ucrainean nu are omogenitate genetică și are particularitatea de a fi compus din mai multe tulpini de populație în care găsim origini poloneze, finno-ugrice din nordul Europei, caucazieni de vest, tătari sau încă ruși. Istoria confirmă acest lucru, dar și studii genetice recente. Este, de asemenea, supraviețuirea unei ere în care căutarea originilor etnice era în plină desfășurare după descoperirea în anii 1980 a metodei de identificare a ADN-ului. „Am descoperit la momentul respectiv posibilitatea de a cunoaște genomul căruia îi aparținem”, adaugă cercetătorul.
Pe scurt, acest obiectiv de „conservare a moștenirii genetice ucrainene” este există întradevăr în Constituția Ucrainei și poate părea „problematic” sau „penibil”, dar nu se referă la un principiu de „puritate rasială”. Mai mult decât dezastrul de la Cernobîl, corespunde mai mult preocupărilor unei epoci: aceea de a legitima construcția unei națiuni recente. Invocând unitatea genetică a poporului ucrainean, alături de istoria mitologizată a acestui popor care își are rădăcinile de la Kievan Rus până la opresiunea rusă prin intermediul legendarilor cazaci, Ucraina își justifică existența, așa cum au făcut-o toate națiunile europene înaintea ei.
