Într-un komunikat-chemare la întrecerea socialistă, Academia Caţavenu ne aminteşte că a propus ca ziua de 26 ianuarie să fie consemnată drept Ziua Dictaturii. Ca activităţi propuse de academicieni pentru marcarea acestei zile reamintim: punerea unei haine în plus, organizarea unei şedinţe PCR cu demascări, luarea curentului, recitarea unor poezii tematice ş.a.m.d. Noi, la rândul nostru, ca foşti socialişti de frunte nu putem să stăm cu mânile în sân şi trecem la propuneri concrete. Astfel, pentru eficienţă maximă, desfăşurarea activităţilor dedicate Zilei Dictatorului se va face pe ateliere. Un atelier se va deplasa prin ţară pentru a strânge fier vechi după cum urmează: o echipă va strânge la un loc întreprinderile care au dat faliment, fierul vechi obţinut astfel valorificându-se la centrele specializate. O altă echipă va aduna toate fabricile falimentare pe hârtie, fierul obţinut punându-se la dispoziţia investitorilor străini la preţul simbolic de 1 leu/kg. Un alt atelier se va ocupa cu strângerea de sticle goale, un mod cinstit de a scoate economia din ce a intrat. Atelierul numărul XIII – de la congres i se trage denumirea - va trece imediat şi necondiţionat la reînfăptuirea măreţelor construcţii, azi lăsate în paragina capitalismului. Cel mai interesant atelier va găzdui discuţii libere purtate de diverşi cetăţeni în prezenţa unui bec de 100 waţi şi a unui ofiţer de securitate. De asemenea, pe stadionul 22 decembrie vor fi organizate defilări ale muncitorilor, atât din sectorul de stat cât şi din cel privat. Mulţi şi proşti am fost, băi, fraţilor…
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
