Ziua Naţională a României, 1 Decembrie, va fi sărbătorită de aleşii neamului, aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani, prin dezbinare. Cei de la putere o sărbătoresc printr-o paradă militară, la Bucureşti, cei din opoziţie se deplasează laAlba Iulia. Ba,mai mult, aflu că fostul suveran se va găsi în acestă zi laTimişoara. Cu alte cuvinte, România va avea parte de 1 Decembrie ca de o zi a dezbinării naţionale. Ei, strâns-uniţi în jurul dezbinării, oamenii strâns-uniţi în jurul sărăciei. Aproape în fiecare zi parlamentarii, guvernanţii, politicienii, în general, au ceva de împărţit. Ar fi cât se poate de firesc ca în ziua de graţie 1 Decembrie să nu mai aibă nimic de împărţit. Dar nimic. Însă, culmea, probabil a neruşinării, Ziua Naţională a României se transformă într-o zia răfuielilor de tot felul, într-o zi în care se împart până şi scaunele la o aşa-zisă tribună oficială. La noi, ca la nimeni. Se vede treaba că a vorbi de o reconciliere naţională în România este o utopie. Felul în care este înţeleasă ziua de 1 Decembrie ne dă dovada supremă că aleşii neamului sunt repetenţi la capitolul demnitate naţională. Şi, iarăşi culmea, e că în această zi invocă în gura mare, cu toţii, interesul naţional. Ceea ce spune că, şi scriu asta cu strângere de inimă, pentru ei interesul naţional înseamnă, este, dezbinarea. Cât se poate de trist, dar perfect adevărat. Cât se va mai întâmpla asta de-aici înainte? Invocarea ceasului al doisprezecelea nu rezolvă în nici un fel problema. Nici măcar cu cuţitul la os nu mai reacţionăm. În cel mai bun caz căutăm să schimbăm cuţitul şi atât. Ceasul al doisprezecelea bate cel mai tare ora dezbinării naţionale. Ca un clopot care anunţă trecerea în nefiinţă a spiritului născut acum 80 de ani în ziua de 1 Decembrie, laAlba Iulia. Mai aveţi să spuneţi: “Să-i fie ţărâna uşoară!”, dragi politicieni. Iar noi, răpuşi etern de speranţă, să-i “dorim” somn uşor.
MARIUS TUCĂ
