Ziua copilului

Despre copii din România scriem doar când sunt bătuţi, violaţi, torturaţi sau părăsiţi. ŞI mai scriem de ziua lor. Tot atunci instituţiile statului fac programe pentru copii, organizează seminarii şI dezbateri pe tema copilului din România. Trece ziua lor, după care se face linişte până anul următor, la aceeaşi dată. Exagerând puţin, de copii ne ocupăm o singură dată pe an. Am putea măcar să-i facem să simtă în fiecare zi că n-am uitat de ei, că intră-n preocupările noastre, că, în sfârşit, nu sunt ultimii pe lista noastră de priorităţi. Aata în cazul în care avem o listă de priorităţi şi nu cumva viaţa nu ne mai lasă timp pentru aşa ceva. Problema lor fiind pe cât de compelxă, pe atât de complicată, cred că ar trebui mai întâi să ne gândim cum se poate reduce numărul copiilor instituţionalizaţi, cu alte cuvinte numărul copiilor fără părinţi, crescuţi în cămine, centre de plasament ş.a.m.d. Imaginea lui Dracula şi imaginea copiilor bolnavi şI abandonaţi din cămine sunt imaginile României cel mai cunoscute în lume. Această imagine din urmă trebuie să dispară. Ţara aurolacilor, care a făcut înconjurul lumii, trebuie să devină o amintire tristă. ŞI atât. Abia după aceea putem vorbi despre copii în România, abia atunci ne putem gândi mai bine ce-ar trebui să facem pentru copiii agresaţi în familie şi-n afara ei. N-avem ce căuta în Europa atâta timp cât copiii noştri reprezintă o povară în loc să reprezinte viitorul trebuie ca, nu peste multă vreme, ziua de 1 iunie să fie un motiv de bucurire şI de sărbătoare şi nu un motiv de îngrijorare, de suferinţă, un moment în care se face bilanţul nenorocirilor de care au parte copiii români. Fără o strategie naţională în această problemă, fără o legislaţie bună şi coerentă în domeniu, fără conştientizarea acestei drame şi deci fără înverşunarea de care este nevoie pentru a salva această situaţie, vom rămâne la stadiul de vorbe. Cred că a trecut vremea văicărelii şI pălăvrăgelii. E nevoie de o stare permanentă, pe care ar trebui s-o simtă şI s-o trăiască, dar mai ales s-o respecte şI s-o aplice fiecare dintre cetăţenii României. Altfel, în albumul familiilor lumii, poza noastră va fi în continuare cea a unui copil bătut şI murdar, cu o pungă dusă la gură!