Cu ochii pe Siret, pe Jiu pe alte ape în care peştii ajung la suprafaţă cu burta-n sus, am uitat să ne mai uităm ce se întâmplă “pe Prut” şi dincolo de el. Ca să fim sinceri, doar războiul sau alte evenimente ne-au adus în atenţie Basarabia de demult, Republica Moldova de azi. Ultima dată când teritoriul românesc a fost în atenţia noastră, dacă nu mă înşel, se întâmpla anul trecut, când ministrul de externe al României s-a aflat la Chişinău pentru parafarea tratatului bileteral. De atunci, legătura noastră cu Republica Moldova s-a limitat la transmiterea unui buletin de ştiri de la Chişinău pe TVR 2, motiv mai degrabă de băşcălie la adresa limbii române folosite de crainicii de acolo. De parcă vreme de o jumătate de secol românii de acolo au vorbit în Uniunea Sovietică limba română de dimineaţa până seara. Duminica ce abia trecuse aduse la putere în Republica Moldova comuniştii. Prin alegeri libere – cel puţin acestea sunt informaţiiile oficiale – Partidul Comunist al lui Voronin a obţinut 50% din voturi. Voronin Vladimir şi partidul său au avut, printre altele, ca “promisiuni elecorale” reintroducerea limbii ruse ca a doua limbă de stat, reînfiinţarea raioanelor lui Stalin, aderarea la uniunea Rusia-Belarus. Şi alte “promisiuni mai mici” care vor face din Republica Moldova un stat care nu mai are nimic de-a face cu România, cu Europa în general, trecând cu arme, bagaje şi popor acolo unde a mai fost odată: în poala maicii Rusia. Voronin şi ai lui comunişti vor face guvernul după ce au obţinut majoritatea în parlament. Voronin şi ai lui vor alege şi preşedintele, ştiut fiind că în Republica Moldova preşedintele e ales de Parlament. Zâzania care a existat în permanenţă între liderii partidelor româneşti de dincolo de Prut este una din cauzele care au dus la intrarea Republicii Moldova sub pulpana Moscovei. Dezinteresul aproape total al României faţă de ceea ce se întâmpla în Republica Moldova, la Chişinău, este un dezinteres de care, de exemplu, n-au avut parte alte ţări din vecinătatea României. Trilateralele lui Constantinescu au fost rodul unei personalităţi care se vedea lider regional. Legătura cu Republica Moldova, cu toate greutăţile de aici, trebuie să fie una privilegiată, o legătură bazată pe o limbă comună, pe un trecut comun, pe frăţie. Nici vorbă de aşa ceva. Ba mai mult, din câte mi-aduc aminte, sper să nu mă înşel, România nu mai avea ambasador la Chişinău în ultima perioadă. Aşadar, ziua de 25 februatrie 2001 este în egală măsură pentru Republica Moldova şi România o zi neagră. Şi ea trebuie trecută ca atare în calendarul conştiinţei noastre. “ “Cum s-a putut?”, se vor întreba urmaşii noştri. “Uite aşa, bine!” Printr-o nepăsare totală. Dacă până mai ieri eram asediaţi cu imaginile cu peşti morţi plutind pe ape, de azi înainte vom putea privi absolut neputincioşi cum pe Prut plutesc moarte năzuinţele unui neam întreg. Dacă nu cumva vom privi chiar moartea Prutului.
