Se sapa de zor la transee. Chiar daca batalia va fi de scurta durata, va fi intensa, va fi pe viata si pe moarte. Ceea ce parea a fi o campanie disputata s-a transformat intr-un adevarat razboi.
Cineva, nu spun cine, a vrut cu tot dinadinsul sa avem doua luni de scandal, doua luni de care pe care, doua luni cat toate celelalte campanii electorale la un loc. Se ascut sabii, cupele se umplu cu venin, armurile electorale sunt sterse de praf, in aer miroase a praf de pusca si atmosfera de la inceputul anilor ’90 tinde sa revina pe scena politica romaneasca.
Incet-incet incepe furia oarba a vrajbei si incrancenarii care imparte lumea in doua tabere si atat.
Nu mai exista prietenii, nu mai exista dialog, se scot de la naftalina slogane gen: "Cine nu e cu noi e impotriva noastra!".
Oricine poate sa spuna orice despre oricine, oricine poate sa scrie despre oricine orice, prieteniile pot fi bune doar pentru a crea noi dusmanii.
Daca acesta e modul in care se va face politica dupa 15 ani de libertate inseamna ca politicienii romani n-au inteles nimic, inseamna ca ne meritam soarta.
Cred ca poporul roman s-a saturat sa faca galerie pentru unii sau pentru altii.
S-a saturat sa strige si sa bata toba pentru ca apoi sa nu mai fie bagat in seama decat peste ani buni.
Asadar este posibil ca razboiul de pe scena politica sa n-aiba nici o rezonanta asupra electoratului roman, este posibil ca toate surlele si trambitele folosite de politiceni sa nu se faca auzite decat in jurul lor.
