„A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg. Acum a stat…” De răzbunat,nu s-a mai răzbunat nimeni. Norii mă-sii! A fost de ajuns să cadă deasupra Bucureştiului un fulg, poate doi, n-am stat să-i număr, şi tot oraşul a fost paralizat. De parcă s-ar fi abătut asupra noastră potopul nu câşţiva fulgi de nea. Recitesc ce-am scris până acum şi-mi dau seama că mă-nvărt în jurul cozii. Aşa cum probabil s-au învârtit noaptea trecută deszăpezitoarele lui Victor Ciorbea sau Dumnezeu ştie ale cui. Băi fraţilor, suntem vai de capul nostru. Păi dacă la prima zăpezică, pentru că altfel nu-i pot spune, s-a întâmplat ce s-a întâmplat, mi-e groază să mă gândesc la ce va fi când o să cadă prima ninsoare mai serioasă, cu troiene cu tot. Zăpezica le-a paralizat pe toate. Vorba unui prieten, am face bine dacă am închide ţara pe perioada iernii sau măcar s-o băgăm în inventar şi să punem la graniţe un afiş pe care să scrie mare, să vadă toţi nemţii, toţi francezii, toţi americanii: „Primim zăpadă. Pe perioada cutare numai contaţi pe noi ca ţară; dacă vreţi să ne chemaţi, strigaţi-ne. Şi atunci noi vom ieşi de prin case şi vom ţâşni drept în sus, ca nu cumva să deranjăm zăpada, să-i stricăm formele şi strălucirea. Parcă nu era de ajuns că trebuiau să vină Camdessus şi Moş Crăciun. Acum a venit şi zăpezica. Vrem nu vrem nu suntem nici ţara lui Emil Constantinescu, nici ţara lui Papură Vodă, nici ţara în care nu s-a întâmplat nimic din ’89 încoace, ci suntem, pur şi simplu, ţara zăpezicii. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
