Vreţi, nu vreţi, până la urmă tot trebuie să ne scoateţi în primvărară. Altfel vă luaţi catrafusele şi vă duceţi unde vedeţi cu ochii. Criza parlamenrară nu poate continua la nesfârşit. Două mâţe fioroase. Puteam să zic zgribulite, stau de o parte şi de alta a unui şanţ şi se zbârlesc una la celalată. Sigur că există suficiente argumente şi de partea celor de la putere şi de partea celor din opoziţie ca să nu se mai aşeze la masa dialogului în vecii vecilor. Însă treaba asta va avea un rezultat nul, cele două tabere, în urma duelului de orgolii, vor ieşi la fel de înfrânte. Credibilitatea lor, şi aşa destul de şubredă, va tinde către zero, ceea ce va duce astel la tranformarea Parlamentului în cea mai hulită instituţie. Asta în condiţiile în care avem mai mult ca niciodată nevoie de un Parlament stabil şi puternic. Miniştrii, guvernele vin şi pleacă, Parlamentul e instituţia care poate garanta mersul democratic al ţării. Sigur, în Senat şi Camera Deputaţilor sunt la urma-urmei politicieni, reprezentanţi ai celor care formează Guvernul şi ai Opoziţiei. Aşa e. Dar îmi place să cred că aceştia, o dată ajunşi în Parlament, îmbracă doar pe jumătate haina de partid neputând să-şi lase conştiinţa călcată în picioare fie de dragul nu ştiu cui, fie de ordonanţe de urgenţă trimise la repezeală de nişte guvernanţi aflaţi în corzi. De-aia cred că rezolvarea acestei crize parlamentare poate însemna un pas important în lungul drum al iernii, al vieţii care ne aşteaptă. Oricum, până la primăvară nici nu poate fi vorba de alegeri anticipate, aşa că aşezaţi-vă degrabă la masa dialogului altfel o să vă treziţi că n-o să mai aveţi pe ce sta. Vin sărbătorile de iarnă, împăcarea stă în legile omeneşti, nu ne stricaţi Crăciunul, şi aşa apăsător.
MARIUS TUCĂ
