Votaţi, votaţi

De astă dată a fost suficeint tuş. Chiar şi ştampilă fu. Aşadar erau îndeplinite cele mai importante condiţii de vot, dacă e să ne raportăm la alegerile din anii trecuţi. Dacă aveam şI alegători, alegerile locale de anul acesta chiar puteau fi o reuşită. Numai că omul, în general, locuitorul Capitalei, în special nu prea avu chef de vot. După ce şi-a înjurat primarul vreme de patru ani încheiaţi, preferă să plece să-şi prepare mititei în codrul des decât să seprezinte la vot. Sau pleacă pe malul apei, pleacă la munte, nu ştiu ce mai făcu, dar fu mai mult absent la vot decât prezent. Să-i vezi p-ăştia care n-au votat ce-or să-l înjure pe primarul nou ales, ce nemulţumiţi şI revoltaţi or să fie de starea oraşului în care stau mai tot tmpul anului, mai puţin duminică. Ce-or să mai protesteze ei, ce-or să-l mai conteste pe noul primar, căruia i-au dat votul prin telepatie. Căci în ziua alegerilor după cum mai scrisei, au fost peste tot mai puţin la vot. Sigur, vor veni unii şi-mi vor spune că e dreptul lor să nu meargă la vot, că au toate motivele să fie sătui de promisiunile candidaţilor, că i-a cuprins lehamitea şi cu asta-basta. Nu, n-aveţi dreptul la lehamite, aveţi datoria măcar o dată la patru ani să vă asumaţi o responsabilitate. N-aveţi dreptul la lehamite, fie şI numai dacă ne-aducem aminte ce înseamnau alegerile înainte de 1989. Atunci mergeam la vot, participarea era masivă, votam în turmă unicul candidat fără să crâcnim, atunci nu ne mai era lehamite. Eram doar nişte  mici instrumente în mâna unui regim şI atât... Ne supuneam orbeşte, nu ne revoltam, nu tratam cu indiferenţă scrutine după scrutine care, în definitiv, ne umpleau de greaţă. Nu ştiu dacă putem spune la nesfârşit motivându-ne slăbiciunile, neputinţa, că viaţa e curvă. Poate că aşa o fi, în nici un caz nu e fată-mare, dar nici noi nu suntem ultimii virgini. Votaţi, fraţilor, votaţi împotriva vremurilor care nu trebuie să se mai întoarcă niciodată, nici măcar în vis! Votaţi!...