Vis de vacanta

Dupa vacanta de iarna vine, dupa o lunga perioada de post, vacanta de Pasti. Asa-zisa vacanta de Pasti, pentru ca e vorba de doua, maximum trei zile libere. Unii, cu ingaduinta lor si numai a lor, o fac de o saptamana si, pentru ca s-au saturat de "Sfintele Sarbatori de Pasti" petrecute acasa, se intrec in a pleca pe nu stiu ce insule. Se pare ca insulele incep sa joace un rol din ce in ce mai important in economia Romaniei. Dar sa ne intoarcem la vacantele noastre. Proaspat iesiti din vacanta de iarna de care n-am avut parte, incepem deja cu juramintele pentru vacanta de vara. Primul dintre ele se refera la durata vacantei. Incepi sa juri in gura mare ca va fi cea mai lunga vacanta de vara din istoria tuturor vacantelor. Repeti aproape mecanic, ca un robot, indiferent de intrebarile care ti se pun, ca este vorba de cel putin o luna de vacanta! Este un pas inainte intr-un fel, dar si unul inapoi. Pentru ca anul trecut iti propusesei, si o spuneai tuturor, o vacanta de doua luni! Era prea de tot, de-asta nici n-ai avut parte decat de vreo zece zile, din care doua au fost cu ploaie, doua cu pregatirea bagajelor si drumul, iar restul… n-ar mai fi fost! Dar de data asta, gata!  

 

O luna de vacanta, o luna de strabatut Europa pana-n sudul Italiei, pana-n Sicilia. Mama-mia! Sigur mai sunt de pus la punct cateva detalii - cu avionul sau masina?, avantaje si dezavantaje, bagaje si iar bagaje - , dar pana acolo deja am citit din scoarta-n scoarta un ghid turistic al tarii in care urmeaza sa ajungem. Un ghid de vreo cinci sute de pagini, pentru ca sa fiu bine pregatit, sa nu ma fac de ras in fata copilului, care a trecut de mult de faza intrebarilor cine?, de ce? s.a.m.d., dar cu toate astea nu se poate abtine sa nu le mai puna din cand in cand. Si pana la urma citesc pentru mine, sa stiu eu, sa inteleg mai bine ceea ce vad. Dupa indelungi dezbateri, consultari si-n cele din urma deliberari, am ales partenerii nostri de vacanta, adicatelea cu cine mergem!  

In vacanta, nu-i asa, trebuie sa pleci cu cineva care sa nu-ti faca probleme, sa te enerveze, cu cineva cu care, in afara de sotie, sa te simti bine, sa nu te puna-n situatia sa te intorci din drum. Mai e de fixat doar data plecarii, si pe-aici ti-e drumul! Urmeaza o perioada in care suporti cu greu orele de serviciu, jumatate din tine deja nu mai e acolo. Bantuie prin locuri nestiute, in recunoastere, viseaza in asteptarea momentului mult dorit. Vezi in minte strazi, campuri, orase, tarmuri, imbracate intr-un halo care face totul aproape ireal. Mintea ta e deja acolo, asijderea sufletul, urmeaza imbarcarea trupului, si visul devine pe de-a intregul realitate. Aerul vacantei ti-a intrat in vine, se plimba prin sange si urmeaza sa-ti cotropeasca fiecare coltisor din tine, simti ca teleportarea este posibila. Te uiti in gol la cei din jur, trebuie sa faci eforturi ca sa-ti dai seama unde esti si, mai ales, cine esti.  

In vis simti ca o parte din tine a devenit coasta de vest a Italiei, si cealalta, cea de est, si ca incet-incet devii o cizma in care-si baga piciorul viata. Incerci sa prelungesti cat mai mult starea asta de vacanta care te-a cuprins, uitand aproape de tot ceea ce este in jur. Cred ca este de prisos sa va spun ca aici a inceput si s-a terminat toata vacanta noastra prin Europa si prin lume. E de prisos sa va spun ca niste evenimente de ultima ora ne-au schimbat toate planurile. Cum e de prisos sa va spun ca-n cele din urma am esuat ca un destin oarecare pe tarmurile romanesti ale Marii Negre. De unde, drept consolare, ar fi trebuit sa plecam sa vizitam Moldova. Dar inundatiile, dezastrul care a cuprins Romania si-n definitiv viata bat orice vis. Pana la urma si o zi de vizita-n Bulgaria poate fi un vis prea mare pentru un mare visator…