Nu ştiu ce aţi plănuit voi să faceţi în weekend-ul ăsta, dar ştiu ce mi-am plănuit eu… Ei, nu mă întrebă nimeni nimic, nu sunteţi curioşi? Nu din cale afară? Bine, atunci o să vă spun. În weekend-ul ăsta eu m-am hotărât să stau degeaba. Să stau în casă, undeva cât mai departe de calorifer şi cât mai aproape de sub plapumă. Să-mi las capul pe o pernă nici prea moale, nici prea tare, nici prea pătrată, nici prea rotundă, nici prea pernă şi să visez ceva, dacă nu frumos, măcar interesant. Vă interesează ce-aş vrea eu să visez interesant? Nu? Bine, atunci o să vă spun. Mi-ar plăcea să visez că mă aflu pe o listă din aia electorală. Că sunt propus cap de listă într-un judeţ pe care nu l-am vizitat niciodată, în care nu mă cunoaşte nimeni. Şi tot aflându-mă eu aşa, în capul listei, se ridică numărul doi, ridică vocea la mine şi mă dă jos. Iar eu, ca un ascultător ce sunt, mă dau jos de pe lista respectivă şi mă urc pe alta tocmai hăt, într-alt judeţ.
Judeţ pe care-l cunosc bine de tot, de la orele de geografie, ştiu ce potenţial economic are, ştiu câtă populaţie are, îi cunosc echipa de fotbal care-l reprezintă în Divizia Naţională. Singurul lucru care mi s-ar putea întâmpla la o adică ar fi acela că n-am păşit niciodată prin judeţul respectiv. Numai că lucrul acesta nu mi-l impută nimeni, pentru că nu vreau să transform visul meu cel frumos în coşmar. Aşa că rămân cap de listă, încep să dau interviuri în ziarele locale, apar chiar pentru 30 de secunde la Actualităţi, cetăţenii evită să-mi pună întrebări incomode pentru că sunt ocupaţi cu serialele, campania merge strună. Ba mai mult, Curtea Constituţională respinge toate contestaţiile formulate împotriva candidaturii mele chiar dacă nimeni nu m-a contestat vreodată. De plăcere încep să surâd în somn, nu-mi vine să mă mai opresc din visare, dar vine finalul articolului şi musai trebuie să vă zic… Ce trebuie să vă zic?... A, da, bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
