M-am întrebat adesea cum au văzut și alții, înaintea mea, America. Eram curios să aflu dacă părerile lor coincid cu ale mele sau nu. Poate că eu îi privesc eronat pe yankei, nimeni nu-i infailibil. În 1945, Virgil Gheorghiu era întemnițat în Germania, la ordinul americanului, prilej cu care fugarul îi cunoaște îndeaproape pe stăpânii de atunci, dar și de azi, ai lumii. Observațiile sale se află în Ispita libertății, memorii II, și mă grăbesc să vi le împărtășesc.
*
„America e paradisul nefericiților, al celor cărora le e foame. America e paradisul oamenilor cărora le e frică. America e populată de oamenii care au fugit din patria lor fiindcă le era foame sau fiindcă le era frică, cum ne e și nouă, pentru că erau persecutați, torturați, omorâți...”
Din nefericire, în anii din urmă, ei au exportat frica și în Europa sau Asia, pretutindeni, obsedați să facă din întregul Glob o Americă.
*
„Sunt bizari, ciudați, nu fac nimic ca toată lumea. Din partea lor te poți aștepta la orice. Se comportă exact ca niște automate, fără să raționeze, fără să reflecteze la ceea ce fac. Ca și cum ar fi lipsiți de rațiune. (...) Un autor uitat scria într-o carte publicată la Paris în 1903 că «unitatea națională a poporului Statelor Unite ale Americii are drept liant chewing-gum-ul». Mestecă chewing-gum poate pentru a arăta că sunt americani, sau poate pentru a se recunoaște între ei”.
Perfectă descrierea făcută de autorul romanului A 25 oră! Niște automate bizare care mestecă gumă!...
*
„Am constatat după aceea că americanii, de îndată ce rechiziționează o casă și se instalează în ea, primul lucru pe care-l fac e să smulgă perdelele și transperantele de la ferestre. Nu suportă nici covoarele și abajururile. Becurile goale răspândesc o lumina crudă, violentă, lipsită de orice mister. Pe când, datorită abajururilor, lumina creează minunate simfonii, visuri și povești tot așa cum se compune o muzică suavă cu viori, harpe și violoncele”.
Într-adevăr, misterul îi sperie pe americani, îi încurcă teribil în pragmatismul lor primitiv.
* În cartea lui Ian Buruma – Anul zero, 1945, o istorie – găsim o remarcă asemănătoare. Participant la înființarea Organizației Națiunilor Unite, la San Francisco, sirianului Farid Zeineddine i s-a părut că americanii sunt o „națiune de oameni cu ochelari care mestecă toți gumă. Poate că trebuie să poarte ochelari fiindcă au clădiri atât de înalte, încât își încordează ochii ca să le vadă de sus până jos”.
*
Americanii „nu cunosc Europa și nicio țară din lume”. Întocmai, așa se și explică războaiele pornite aiurea și prăpădul lăsat în urmă...
*
„Americanii și englezii au înșelat România. Greșeala regelui, a guvernului, a armatei și a poporului român este că le-au acordat încredere. E singura lor greșeală. Nici un român n-a avut niciodată încredere în ruși, dar toți au avut întotdeauna încredere în englezi și în americani. Și asta i-a pierdut”.
Și acum este la fel, lucrurile nu s-au schimbat esențial, suntem trași pe sfoară mai departe de aceeași propagandă internațională cu miros de hamburger...
*
„Americanul e o casa goală. Pentru noi, europenii, întreaga noastră bogăție se află în interior. Adevărate castele interioare. Dar la ei, totul este în exterior. Dacă lăsați un american singur, el pleacă imediat, fiindcă nu poate rămâne singur nicio clipă. Înăuntru e vid și nu se poate trăi în vid”.
Culmea este că în curând și noi vom trăi în vidul lor, semnele sunt clare, le văd la generațiile ce vin după mine... generația caselor goale.
*
„Soldatul american este regele regilor, stăpânul absolut, ca regii Persiei. La ora actuală nu există niciun rege, niciun împărat mai mare decât armata americană. Ei sunt stăpânii lumii, ai întregii planete. Planeta e a lor. Războiul s-a sfârșit, iar ei sunt învingătorii”.
Și, ca să fie regi în continuare, americanii declanșează întruna războaie, nu știu să domine altfel lumea !
*
Americanii sunt „un popor de negustori. Toate popoarele au drept erou un luptător pur și neprihănit: francezii o au pe Jeanne d’Arc, pe sfântul Ludovic, grecii pe Ulise. Americanii în schimb au ca erou național comis-voiajorul, salesman.(...) Priceperea voastră (n.m. a germanilor) valorează aur; iar un negustor nu aruncă aurul. Un negustor, când dispune de un meșter fierar, nu-I trimite să păzească niște capre: îl pune să lucreze la forjă sau în lăcătușerie. Când era urii și a revanșei va trece, americanii vor construi cu dolarii lor uzine, fabrici, ateliere și vă vor ruga să lucrați pentru a le mări capitalul. Astfel, ei vor deveni mai bogați, și voi veți deveni și voi bogați, datorită competenței voastre, cu banii pe care ei îi vor investi în voi. Este imposibil să nu investească atunci când au la îndemână un întreg popor de specialiști. Înseamnă să arunci banii pe fereastră când nu folosești specialiștii pe care-i ai la dispoziție. Un negustor nu aruncă niciodată banii pe fereastră, iar ei sunt negustori înainte de a fi oameni.(...) Un comerciant nu cunoaște nici ură, nici dragoste, nu cunoaște decât banul”.
Așa s-au și petrecut lucrurile, Germania a devenit mai bogată ca oricând, ajutată de dolarii Americii, dar și de hărnicia teutonă.
*
„Americanii au descoperit o mulțime de lucruri, ca paratrăsnetul sau telegrafia fără fir, dar n-au descoperit încă existența individului, a persoanei umane. Ei nu lucrează decât pe categorii, pe bandă rulantă, ca la Ford. Justiția e și ea colectivă. După categorii, automată, pe bandă rulantă. America nu se ocupă de indivizi: e retrograd. La ei, persoana umană nu există. Individul este depășit, abolit”.
Modelul american a dus la abolirea individului oriunde pe mapamond, am intrat deja în epoca interșanjabilității oamenilor...
*
După aproape 80 de ani, americanii nu sunt nici mai buni și nici mai răi ca atunci. Sunt la fel și nici nu caută să fie altcumva. De ce s-ar îngriji de asta, când conduc discreționar omenirea ?
1 august 2016
Marian Nazat
