O ştiu şi eu pe una care face videochat, da ea face videochat cultural. Adică de exemplu, ea stă pe videochat cu antelectoali şi vorbeşte prostii cu ei.
Se pare că există o dimensiune la antelectoali care le dă aşa nişte puseuri grozave către mizerii şi alte performanţe.
De pildă, le place să schimbe reţete cu fata din videochat, a cărei singură sarcină e să stea în dezbrăcată în faţa camerei.
“Ce mai face nevastă-ta? E Bine?,”Da, e bine”, “Ce-a mai gătit?”, “Ciorbă”, “Ciorbă-ciorbă, da CE ciorbă? Asta-i întrebarea!”, “Ciorbă de salată”, “Ciorbă de salată verde? Mmmmm, yamyyy, şi cum o face?”, “Păi curăţă rădăcinoasele….”, “Stai puţin…. ai spus <rădăcinoase>? Mai spune-mi…”, “le curăţă frumos, ziceam, le dă pe răzătoare şi le pune la călit. Pe urmă adaugă apă şi, cînd s-au fiert pune salata. Ta daaaa! Ciorbă de salată verde!”, “E de post, ai?”, “Păi, na! Sigur!”, “La mine mamaie bătea nişte ouă pe deasupra”, “A, da, şi eu, cînd eram eu mic, bunică-mea ne dădea cu smîntînă”, “Foarte bun! Mai bun decît fără”, “E incomparabil mai bună”.
Mai există un gen de antelectoal care se dedă altor tipuri de conversaţii.
De exemplu, ar prefera, dacă se poate, problema umanizării în cărţile de Utilajul şi Tehnologia Lucrărilor Mecanice, în perioada pretimpurie.
Unde, îndeobşte, antelectoalul atinge probleme profunde, cum ar fi dimensiunea cupei de la sutien atunci cînd fata n-are nimic pe ea.
“Ce cupă ai la sutien? Lasă-mă să ghicesc. C!”, “Nţ”, “B”, “Nţ, “85D”, “Ai ghiciiiiit! Meriţi un upgrade!
Şi aia se-mbracă de tot, spre nemulţumirea antelectoalului, care, ca s-o dezbrace la loc, trebuie să răspundă la întrebări grele, cum ar fi “în ce s-a-mbrăcat ultima dată Mihaela Rădulescu cînd a gătit sarmale în chiloţi şi-n sutien” sau “la ce oră se face schimbul de ture de la ora patru la MegaImage”.
Şi tot aşa, răspunzînd la întrebări grele şi din ce în ce mai grele, antelectoalul reuşeşte s-o dezbrace p-aia iar, spre imensa lui satisfacţie.
Şi mai sînt alţi antelectoali care preferă discuţiile aprinse pe teme ca “refluxul gastroesofagian la bebeluşi: quo vadis?”.
Fata noastră nu se plictiseşte niciodată.
Ȋntrebată dacă nu se satură, cumva, să pună problema ontologicului la ardeii graşi umpluţi de post, ea răspunde, în stilul ei, caracteristic: “cîtuşi de puţin!, dîndu-şi părul de pe frunte”.
