Soarele, suntem fericiţi, n-a intrat în nici un program de guvernare, nu s-a gândit nimeni să-l restructureze. Viaţa ne-a furat poezia. Ghioceii şi toporaşii ne lasă nepăsători, gândul nostru suprem se îndreaptă către urzici şi ştevie, spre poezia ciorbei. Viaţa ne-a furat poezia. Visurile noastre de primăvară nu mai duc la cocori, ci se îndreaptă spre energia electrică şi gazele naturale. Primăvara nu ne mai dă sentimentul de iubire, prin vene ne curge sentimentul de rege. Ea este cea care-şi pune astăzi coroana şi noi devenim supuşii ei, nişte trişti monarhişti de primăvară. Viaţa ne-a furat poezia. O să chemăm toate berzele să-şi facă cuiburi în contoarele noastre de lumină. O să aşteptăm să vim angajaţi de primăvară cu ziua, să-i muncim la aranjatul livezilor, la aranjatul păsărilor şi poate că aşa nu ne va mai fi privatizată bunătatea. Şi poate că aşa vom primi de două flori de cireş recunoştinţă, de două câmpuri cu flori răsplată. Viaţa ne-a furat poezia. Vom ajunge să ne ascundem într-un mugur de viţă-de-vie în speranţa că ne vom trezi mai de folos într-o toamnă pe buzele ei. Şi spuneţ i că a venit primăvara? Poate, dar viaţa ne-a furat poezia. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
