Dorm cu telefonul mobil deschis la capul patului. Nu-l inchid niciodata. Am "clientii" mei cu care vorbesc noaptea. Fiecare dintre ei este mai rau ca o amanta. Daca nu le raspund intr-o noapte, ma ameninta cu despartirea, si se intampla asta de cativa ani buni.
De obicei, dupa emisiuni, ca o pasare de noapte ce sunt, fie ca e vorba de emisiunea mea sau a altora, incepeam comentariile la telefon. Te suna unul dintre ei, suni si tu pe altul, iar pana te schimbi ca sa te pregatesti, chipurile, de culcare, ii pui sa vorbeasca intre ei. Pe undeva suntem mai rai decat niste adolescenti de pe net. Cred ca adevaratele emisiuni, talk-show-uri au loc la telefon intre mine si prietenii mei, emisiuni care uneori se prelungesc pana spre dimineata. Daca se intampla cateodata sa adorm inainte de talk-show-uri telefonice, ma trezeste lumina telefonului atunci cand suna. Telefon pe care, dupa cum va spuneam, nu-l inchid niciodata.
Dimineata, cand ma trezeste "alarma" telefonului, primul lucru pe care-l fac este sa-i consult ecranul. Sunt unii vrednici, care se trezesc pe la ora la care eu ma culc si te suna dis-de-dimineata, asa ca am deja cateva apeluri ratate cand abia am facut ochi. De obicei, astia sunt din provincie, ii recunosti imediat dupa numere, dupa prefix. Suna fara sa vrea ceva anume, fara sa spuna ceva anume, suna asa, ca sa-si exprime o opinie. Cei mai multi dintre ei suna pentru prima data. In drum spre baie rezolv deja primele apeluri ratate, din fericire in ultima vreme nu m-a sunat nimeni care sa-si anunte candidatura la Presedintie! Nu de altceva, dar presedintele tocmai a fost ales. Dar vine acum campania pentru Primaria Capitalei! Si norocul meu este in perioada asta ca n-am emisiune, ca sa vezi atunci apeluri ratate pana la ora 9:00 dimineata. Imi pun casca si incep sa vorbesc. Incep sa raspund, sun la randul meu, firul de la casca e plin de spuma de ras, casca e gata barbierita, doar sub dus n-am intrat cu telefonul! Inca. Cana cu ceai mi-o indulcesc de obicei cu cateva apeluri receptionate, numere formate si, din inertie, apeluri ratate. Cei din casa ma intreaba ce spun, crezand ca vorbesc cu ei, nu s-au obisnuit cu mine si casca nici dupa atatia ani. De fapt, vorbesc si cu ei, de se intreaba cei de la telefon de ce le-am spus "iubita tatii!". Copilul crede ca ascult muzica si imi ia casca sa asculte si el si da peste un nene revoltat de cota unica de impozitare. Plec de acasa taras, cu telefonul agatat in jurul clantei si-n jurul gatului. Cred ca o sa ma spanzure astia de la telefonia mobila, Doamne fereste!, sau, dimpotriva, o sa-mi faca statuie. Vorbesc la telefonul mobil peste tot, chiar asa, uneori chiar si-n emisiune daca suna vreun personaj important care vrea sa intre-n direct. Vorbesc la masa, vorbesc in sedinta, vorbesc in teleferic, vorbesc la toaleta, vorbesc pe strada, vorbesc in masina, vorbesc la telefonul mobil pana si-n somn. Da’ despre cu cine vorbesc, despre felul in care suna cei cu care vorbesc, despre soneriile telefoanelor vom vorbi alta data.
P.S. Tehnologia informatiei a cucerit incetul cu incetul teritorii si locuri importante din viata noastra. Pana una-alta, ne-a mai ramas neocupat, necucerit, sufletul. Asta pana ce se va gasi un destept care sa ne implanteze un microcip ca sa nu ne mai doara!
