Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, dacă stai să priveşti cum fac eu acum, duminică seara, să-i observi autoturismele, cu girofaruri sau nu, ţi se aşterne în faţa ochilor toată societatea românească. Uite, de exemplu, cea mai mare parte dintre cetăţenii acestui oraş au luat frumos autobuzul şi s-au deplasat în familie până la grădina zoologică. Au văzut leul, elefantul, au “servit” un mic, au băut o bere şi uite aşa le-a trecut weekend-ul! Şi oamenii ăştia s-au grăbit să se întoarcă acasă, că autobuzl nu te aşteaptă, aşa că cel târziu la ora 19.00 sunt în faţa televizorului ca să vadă “Robingo”. Apoi, încet ca şi capitalismul, apar Daciile, care datorită lipsei pieselor de schimb şi prezenţei lui Florin Georgescu în Guvernul României n-au curaj să se avânte mai departe de Snagov-sat. Spre deosebire de colegii de democraţie prezenţi la grădina zoologică, cei care merg până la Snagov-sat îşi permit o sticlă de vin şi o friptură în sânge. Mă uit atent la trafic, s-a făcut opt seara, şi văd că apar ba un Mercedes, ba un Volvo, mă rog. Maşini dintr-astea cât de cât decapotabile, care datorită lipsei de ozon din Bcureşti, s-au avântat până colea la Sinaia, sau Predeal. Nu ştiu dacă blondele aflate pe bancheta din faţă s-au dat o dată cu roata de rezervă, dar ele sunt nelipsite. Ah, blondele tranziţiei, cu genunchi de potârniche, cu glezne de mierlă, cu ochelari de soare, cu umeri de cormoran. Cine n-ar vrea să negocieze virajele alături de ele, cine n-ar vrea să mângâie schimbătorul de viteze lângă respiraţia lor, cine n-ar vrea să ia piciorul de pe ambreiaj în timp ce ele fredonează cântece de pahar cu picior înalt, cine n-ar vrea să pună ştergătoarele de parbriz când ele îşi pun sânii să joace şotron cu ploaia… “Alo, alo, băiatu’, trebuie să te culci, mâine ai o zi grea, viaţa nu trebuie trăită cu piciorul pe ambreiaj. Trage frâna de mână şi vino la taica să-ţi dea democraţie. E pe săturate…” Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
