Viaţa mea „se întâmplă” contra cronometru. Începe dis-de-dmineaţă pe o frunză de soare ce se leagănă în somn, iar pe la zece trecute fix începe să bată păsările. Mă trezesc o dată cu cuvintele, apoi încep să sărut pământul până când un copac arţăgos îmi spune că nu-i dibuiesc buzele. E semn că prânzul mi s-a aşezatpe genunchi şi nu mai pleacă de aici până nu-i găsesc un loc în viaţa mea. Viaţa mea contra cronometru a înlocuit orele cu durerea, minutele cu fericirea, secundele cu apusul. În fiecare secundă, în viaţa mea apune un soare, anii se scaldă-n lumină, merg pe vârful picioarelor să nu deranjez sfârşitul zilei. Viaţa mea se întâmplă contra cronometru, de multe ori n-am timp nici să respir, pădurile vin şi-mi fac respiraţie gură la gură, cineva îmi calculează timpul pe care-l fac de la o aripă de secundă la un vis de ceas, de multe ori n-am timp nici să-mi adorm cuvintele, trebuie să le cânt cântece de-o strofă, viaţa mea se întâmplă contra cronometru. Şi atunci când terc linia de sosire, vine cineva cu un cronometru şi-mi spune: trei vieţi, şaptesprezece iubiri, două apusuri, trei răsărituri…n-ai bătut niciun record mondial. Ba,mai mult, testul antidoping a ieşit pozitiv, ţi-au fost injectate prea multe vise. Nici nu poate fi vorba de descalificare, eşti supendat din viaţă. Ar fi bine să faci repede o cerere către destin, să-ţi comute pedeapsa: să mai fii condamnat încă o dată la viaţă. La o viaţă contra cronometru! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
