Mulţi au fost cei care de-a lungul vremii au supt sângele poporului. Şi mai mari, şi mai mici, după posiblităţi, au venit cu acul şi l-au înfipt în braţul ţării, şi dă-i şi suge. De cele mai mutle ori le-am întins noi braţul, cuminţi, buni şi proşti, lor nerămânându-le decât să-şi umfle venele! Şi după ce-au supt ce era de supt ne-au lăsat în pace, în durerea noastră, în sângele nostru, subţiat până acolo încât inima putea liniştită să treacă sau pe import, sau pe benzină. Acum numai avem sânge decât în genunchi! Odată pus pe pământ, rugând destinul, genunchil ar fi lipsit de bun simţ dacă n-ar fi viu, dacă n-ar avea sânge. Nimeni n-aşteaptă să-i cadă-n genunchi cineva fără viaţă. Astăzi salvarea poporului român, în mod ciudat şi cinic, se poate găsi în vene, în sânge. Valoarea bonului de alimente pentru donatorii de sânge va creşte dela 40.000 la 50.000 lei. Prima pentru cea de-a cincea donare va fi de 130.000 lei. Donatorii de sânge vor primi gratuitate de 50% timp de două luni pe toate liniile de transport în comun, inclusiv la metrou. Cât va mai dura pân când la rubricile de mică publicitate vor apărea anunţuri de genul: “Vând sânge proaspăt, 50 de ani, fără ocupaţie, grupa sanguină 01 cantitate nelimitată?” Şi când aici viaţa va deveni suprasaturată, o să înceapă exportul. Săraca ţară ce ajunge să aibă pentru export, în loc de maşini grele, grâu sau aluminiu, sânge! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
