Motto: “Inima mea astăzi e tristă/ De dor şi durere nu mai rezistă” (Vali Vijelie)
Vali Vijelie şi vocea lui de aur au antamat mai mulţi studenţi de la Conservator ca să-l acompanieze pentru noua lui manea,
despre care el însuşi spune, aproape imdignat, că nu e chiar o manea, e un blues.
Să moară Tzak şi Pak! De fapt, asistăm la naşterea unui nou gen muzical: maneaua clasică.
Studenţii au primit cîte o sută de lei fiecare şi au fost încntaţi să dea de două ori din mîini ca să cînte intelectualu de marcă, îmbrăcat la patru ace ceva despre o iubire sau ceva de gen.
Mulţi au sărit de c ur îm sus şi au tunat şi au fulgerat împotriva studenţilor că s-au pretat la asemenea josnicii culturale.
Că, vezi Doamne, şi-au vîndut pregătirea şi competenţele pentru o amărîtă de sută de lei ca să fie în orchestra lui Vijelie:
“inima mea astăzi e tristă/ de dor şi durere nu mai rezistă!”
Mi se pare fireşte!
Carevasăzică nişte studenţi amărîţi au făcut şi ei rost de un ban, probabil, neimpozitat şi ăla.
Păi eu zic să chemăm Fiscul peste ei!
Şi peste Vijelie, bineînţeles!
Nu se poate aşa ceva! Aşa ceva e intolerabil!
Şi peste mămăica din stradă care vinde căciuliţe croşetate şi nu-ţi dă bon fiscal cînd îi cumperi una.
Şi peste mămăica din colţul ăsta de stradă care vine zilnic cu mărar şi se roagă de tine să i-l cumperi cu cincizeci de bani legătura! Neimpozitaţi, să ne-nţelegem!
Să vină Fiscul şi peste profesoara asta proaspăt ieşită de pe băncile facultăţii care dă meditaţii la engleză şi nu-ţi taie bon fiscal cînd îşi primeşte banii!
Să vină Fiscul peste toată lumea asta amărîtă, obligată să se prostitueze intelectual şi neintelectual de această ţară de hoţi şi de manelişti,
care, fără prea multă carte la purtător, uită-te şi tu “ce bine-au ajuns”.
C-aşa se spune, am văzut io.
Să vină Fiscul şi să vină şi Garda Culturală, să-i ia la bani mărunţi (ironie involuntară!) pe studenţii ăia care au dat de două ori din mîini şi şi-au luat o sută de lei.
Să-i punem la colţ şi să le spunem că ce au făcut ei nu e frumos din punct de vedere cultural.
Că la noi în ţară noi nu ne prostituăm intelectual.
Doar ne scoatem trupurile la mezat pe funcţii şi pe bani, în rest nimic.
Doar ne-o tragem cu şmecherii ca să accedem şi noi mai sus pe scara socială.
Că asta se poate!
Da ca un student să primească o sută de lei de la un manelist care se dă antelectoal, asta nu se poate, asta e de rău!
Eu aşa zic să facem!
Şi pe toţi actorii noştri, obligaţi şi ei să se prostitueze prin telenovele, zic să-i luăm la bani mărunţi (iar ironie involuntară!).
Ce? Ditamai Sebastian Papaiani să joace în telenovele?
Ce-i asta?
Să spunem noi, din adăpostul nostru de rafinaţi cum stă treaba cu onoarea.
Să înfierăm! Să înfierăm cu mînie tot!
Să avem principii! Că nu merge aşa, oricum.
Ori sîntem intelectuali, ori nu mai sîntem!
