Vacanţa şi munca

La vacanţe, sărbători şi călătotrii nu ne întrece nimeni. Dacă tot anul ar fi o vacanţă nu ne-am mira prea tare. Zece zile de vacanţă ni s-au părut la un moment dat a fi prea multe, după caren e-a părut rău că s-au terminat. Dacă mai erau vreo zece....
Pe de altă parte, am fost daţi peste cap şi de schimbarea antoimpurilor. Trebuie să recunoaşteţi, nu e aşa de uşor să treci de la iarnă direct în vară, nu e uşor să treci de la câteva grade la aproape 36 de grade Celsius. Primăvara s-a pierdut printre filele din calendar, iar noi am devenit stăpâniţi de şase luni de iarnă şi alte şase luni de vară. Probabl că acest calendar în doi timpi creşte apetitul nostru de nunţi, vacanţe, botezuri, călătorii şi cumetrii, altfel nu s-ar explica de ce în prim-plan se află întotdeauna ziua liberă, şi nu cea de muncă.
Paradoxal este că anii grei de comunism n-au reuşit să inoculeze în noi cu toate sloganurile – nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă - cultul muncii. Suntem un popor greu de înţeles dacă de la comunism am învăţat nemunca, iar de la capitalism zilele libere, vacanţele!