Boul, cât e el de bou, n-a reuşit ce a reuşit de o săptămână încoace vaca. Eu ştiu că acum veţi sări ca arşi, spunând că orice ar fi, orice s-ar spune, vaca tot vacă rămâne. Da’, dar de vaca nebună ce mai aveţi de zis? Nu prea vă împingeţi la răspunsuri, nebunaticilor! Acu’, să ştiţi că eu nu sunt de acord cu valul ăsta de insulte care s-a abătut asupra vacii, de parcă vaca n-are şi ea dreptul la o maladie, la o nebunie a ei. În loc să o luăm să-i vorbim cu binişoru’, mu-mu-mu, mu-mu-mu, să-i punem la dispoziţie cele mai bune păşuni, noi o ponegrim pe unde o prindem. Şi, domnilor, hai să lăsăm politica externă la o parte şi să-i dăm vacii britanice, ca un popor săritor ce suntem, o mână de otravă. Uite că ăia cu şapcă de la McDonald’s în loc s-o protejeze, să-i oblojească durerile, i-au scos carnea din toate reţetele de hamburgeri. Şi ea, vaca britanică, n-a protestat, nici măcar n-a dat din coadă. Acu’ i-a mai rămas o şansă: să mergă la ONU şi să le spună tuturor ţărilor prezente verde (ca gazonul englezesc) în faţă toate necazurile, de la povara clopoţelului atârnat de gât şi a jugului, până la dorul nestins de bălţata românească. Şi dacă ar fi fost numai astea. Vaca a mai primit o lovitură, o dată cu decernarea Oscarurilor, prin vedeta de film Babe, un porc de o rară frumuseţe, dar totuşi porc. Nicholas Cage, unul dintre candidaţii la Oscar, se întreba pe bună dreptate: „Ce-o să zică lumea când o afla că eu am concurat cu un porc?”. Nicholas, tată, eu zic să spui mata mersi că n-ai candidat alături de vaca nebună! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
