Toamna începe la capătul unei frunze. Toamna începe în ciutura unei fântâni cu cumpănă care scoate din pământ must. Toamna începe pe o potecă de inimă şi sfârşeşte pe o cărare de suflet. Nu, vă rog, nu mă luaţi la întrebări, mai bine spuneţi-mi dacă pe adresa voastră toamna a venit într-un plic, dacă a lăsat ceva de care să aveţi grijă peste iarnă… Toamna începe în sâmburele unui bob de strugure, toamna începe în ciocul unei păsări, toamna se ia peste umeri ca o haină de aur. Îmbrăcaţi toamna, luaţi fiecare în mână o frunză pedepsită de soare şi veniţi la un ritual cu copaci goi. Hai să le arătam că sufletul nostru e uneori la fel de dezgolit, că mai tot timpul ne lipsesc mugurii, că mai tot timpul ne lipsesc frunzele, că mai tot timpul ne lipseşte ea, toamna. Toamna mea s-a ascuns într-un copac. Şi cum nu există detector de anotimpuri, bat într-una la scoarţa tuturor copacilor din lume cu speranţa că o ultimă frunză, uitată de păsări, îmi va deschide. Toamna începe pe o potecă de inimă şi sfârşeşte pe o cărare de suflet. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
