„Avem un vis că într-o zi vom avea o justiție corectă, care să aibă eșarfă, balanță, sabie, dar și inimă. O justiție care să ne judece, dar care să fie judecată cu dreaptă măsură. Acest vis ne va motiva să lucrăm împreună, să luptăm împreună, să ne ridicăm împreună, să ne rugăm împreună, conștienți că într-o zi vom avea Justiție!”[1] Dar nu oricând, ci „acum este momentul să facem din justiție o realitate pentru toți copiii lui Dumnezeu.”[2] Citesc și recitesc mereu cu o anumită emoție exaltările idealistului Martin Luther King Jr., doar, doar le descopăr noima. Repetarea obsedantă a cuvântului împreună mă descumpănește, mă pune pe gânduri... În definitiv, și comuniștii (imediat după 1945) și-au dorit (și au avut!) o justiție a poporului și am văzut ce crime s-au comis în numele legii. Mai apoi, Nicolae Ceaușescu ne-a împuiat capul cu o justiție a tuturor. De fapt, în Epoca de Aur totul era al tuturor, inclusiv dreptatea judiciară. Brr, mă sperie o astfel de perspectivă asupra justiției, fiindcă nu se raportează la omul concret. Ca, de altfel, orice utopie transformată în ideologie de grup, în armă de luptă, în fanatism politic ! Și, din păcate, cimitirele istoriei sunt pline cu victimele unor asemenea aventurieri, născuți din disperarea norodului oprimat. Păi, cum să luptăm, să lucrăm, să ne ridicăm și să ne rugăm împreună, de vreme ce nimic nu-i mai înfricoșător ca unanimitatea? Sigur, sună ademenitor crezul jeffersonian – „Justiție corectă și egală pentru toți oamenii, indiferent de stare sau convingere, confesiune religioasă ori opțiune politică”[3] -, numai că am trăit pe pielea noastră sloganurile cu pricina. Suntem prea diferiți, îngrozitor de diferiți !, ca să putem lucra și lupta împreună, ca să nu mai pomenesc despre rugatul la grămadă... Căci, eu, ortodoxul, nu mă pot ruga împreună, cu, de pildă, musulmanul... Așa că, ori de câte ori aud pe cineva propovăduind visul lutherian, mă aricesc brusc și devin extrem de suspicios. Da, indiscutabil da, fiindcă omenirea ar pieri de plictiseală în clipa în care va înfăptui totul împreună !
Până atunci, să nădăjduim la o justiție cât de cât corectă și imparțială, pe măsura imperfecțiunii noastre ancestrale, și să ne ferim din răsputeri ca nu cumva să ne pierdem identitatea împreună !
