Prietena unui prieten pleacă în America. Se duce s-o cucerească, fiindcă de descoperit au descoperit-o alţii. Pleacă o grămadă de oameni în America, printre ei şi foarte mulţi români. Mirajul „frumoasei adormite”, cum o numea un prozator pe îngâmfata asta de Americă, este unic. America are în plus faţă de România 100 de ani. Nu mă întrebaţi dacă aceşti ani în plus înseamnă cultură, civilizaţie – de istorie nu poate fi vorba – sau altceva, că nu pot să vă răspund. Pur şi simplu sunt cu 100 de ani înaintea noastră. Vă spune treaba asta un român care se crede, cel puţin, patriot, un român care i-a văzut pe americani la ei acasă. Închipuiţi-vă că la un moment dat, noi şi americani ne aflam pe acelaşi drum, în acelaşi loc. Ei bine, în acel moment s-a făcut o răscruce de drumuri. Americanii au luat-o înainte, n-au stat prea mult pe gânduri în timp ce noi ne-am luat după un nene care, obişnuit doar cu uliţele, a rămas consternat de atâtea variante care se iviseră: putea s-o ia la stânga, la dreapta, înainte. În situaţia dată, nenea ăsta apus scuipat într-o palmă şi cu cealaltă în dungă i-a spart capul, ca într-un joc din copilărie. Şi cum scuipatul a sărit înapoi, într-acolo am luat-o şi noi. Aşa, noi ne-am întors 50 de ani, iar americanii au mers înainte 50, de unde rezultă diferenţa de 100 de ani pe care nu reuşea nimeni s-o explice. Prietena unui prieten a plecat în America. Asta după ce a făcut o facultate în România. Aeronave! S-a dus acolo să muncească. Şi ce credeţi că va face la Miami, prietena prietenului meu? Nu ghiciţi nici din 100 de încercări! Va lucra crupier într-un cazino. România e gata să pregătească piloţi care să plece în America pe post de disc-jokey, laminatori care să ajungă acolo jucători de baseball ş.a.m.d. România e gata chiar ea să se ducă peste ocean să facă pantofii Americii. Norocul nostru e că nu are atâta cremă. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
