O vorbă de bine rostită de dumneavoastră, cititorii „Jurnalului Naţional”, îmi fericeşte inima mai mult decât laudele unor domni ce mă bombardează nonşalant cu dichisitele lor cărţi de vizită. Sunt vremuri grele, viaţa ne poartă sâmbetele, ne tranzităm de ici-colo în economia asta de piaţă sperând totuşi să ne găsim şi noi odată locul însă un gând bun, împăturit într-o scrisoare sosită pe adresa redacţiei, ne umple bateriile cu energie. Şi dacă în topul preferinţelor împătimiţilor de ziare ne situăm pe primele locuri – „bronzul” obţinut în recentul sondaj al lui „Mediametrie International”confirmă acest fapt – truda noastră nu este în zadar.
„Jurnalul Naţional” a fost şi rămâne o şcoală de presă, unde profesori şi elevi susţinem zilnic examene în faţa celei mai exigente comisii: cititorul. Avem doar o mie şi ceva de numere şi nişte învăţăcei de toată isprava, iar dacă notele obţinute sunt numai zecari nu avem motiv de întristare. E greu să fii pe placul tuturor, însă dacă nu încerci să ajungi cel mai bun, bătălia este pierdută înainte de a începe.
„Greu la deal cu boii mici”, au strigat hâtrii atunci când „Jurnalului” îi dădeau primele aripioare, dar vremurile au trecut iar noi ca nişte adevăraţi Feţi-Frumoşi, am crescut cât alţii în zece ani. Pentru toate lucrurile bune care ni se întâmplă vă mulţumesc în primul rând dumneavoastră, şi fie ca prietenia ce ne leagă să dăinuiască mulţi ani de acum înainte.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
