În fiecare an, înaintea Sărbătorilor de iarnă, încerc să mă agăţ,uneori cu disperare, de un gând bun pe care să vi-l transmit şi dumneavoastră. E aşa de simplu să spui “Crăciun fricit!”, însă trebuie să te întrebi câţi dintre cei cărora le faci această urare vor fi cu adevărat fericiţi. Oricum, urarea trebuie făcută. Ne propunem ca în aceste zile să fim buni, generoşi, cuminţi. Şi chiar reuşim. Numai că după aceea uitămla fel de repede să fim cum ne-am propus să fim. Ne ia în primire viaţa şi ne modelează cum vrea ea. Care e gândul ăla bun pe care să vi-l dăruiesc? Gândul ăla care să vă aducă un pic de căldură, un pic de lumină, un pic de tihnă, un pic de speranţă. Dumnezeule, gândul ăsta trebuie să fie o podoabă pe care s-o purtăm tot timpul la noi.VineMoş Crăciun şi noi încă mai căutăm poarta care duce într-un tărâm al gândurilor bune îmbrăcate în alb şi trase de mânji fără zăbale. Mă luminează bătaia inimii fetiţei mele care împlineşte în curând cinci luni de când a apărut pe lume. Gândul că ea există e cel mai frumos şi curat gând pe care aş putea să vi-l dăruiesc. Vă rog să-l primiţi! Crăciun fericit!
MARIUS TUCĂ
