Umbra lui Emil

Afară e înnorat. Stă să plouă şi Emil Constantinescu şi-a înscris partidul la tribunal. Reîntoarcea unui fost preşedinte pe scena politică ar fi trebuit să creeze ceva vâlvă. Reîntoarcera lui Emil Consantinescu nu creează nimic. Nici o emoţie, nici o ambiţie, nici o varză, nu creează nici măcar compasiune.
Probabil că-n imaginaţia sa depăşită de timpul zidirii, fostul preşedinte îşi vede revenirea pe scena politică musai cu titluri de-o şchioapă pe prima pagină a ziarelor. Or, revenirea celui care se prezintă “preşedinte 1996-2000”, de parcă aceste cuvinte ar sta scrise pe o piară, este umbrită astăzi de Opaina. Nimeni altul decât şeful RADET. Când revniea pe scena politică este aruncată în aer de un celebru anonim, atunci mai bine stăteai acasă.
Ştiţi care e drama lui Emil Constantinescu? Faptul că el nu ştie că trăieşte o dramă! Drama neînţelegerii propriei neputinţe. Din fericire pentru România, fostul preşedinte îşi va trăi drama până la capăt. Şi din nefericire pentru cei care cred în el. Astfel, afară e înnorat. Stă să plouă şi Emil Constantinescu se întoarce ca o umbră tristă fără personalitate...