Şi uite aşa îmi vine să mă urc într-un tren care să plece de la linia 26 a unui secol parcă fără de sfărşit. Un tren care să nu oprească în halte sau în gări, un tren care să caute capătul liniei până când se va stinge pe şine. Viaţa văzută dintr-un tren care nu opreşte în staţii e frumoasă, fără griji, fără amăgiri, fără durere, dar şi fără speranţă. Urcaţi poporul în trenul ăsta, domnilor guvernanţi, şi lăsaţ-l să plutească pe ultima cale a supravieţuirii, calea ferată. Veţi putea astfel să vă înfăptuiţi în linişte toate reformele, să băgaţiţaraîn NATO şi UE. Scăpaţi de grija poporului, care va bântui lumea într-un tren fără naşi, fără FMI, fără supracontrol, fără Banca Mondială. Lăsaţi-ne să trăim într-un tren aflat într-o continuă mişcare, fără semnale de alarmă, fără acari, fără vagoane de poştă, lăsaţi-ne să trăim într-un tren fără capăt de linie. Nu încercaţi să ne trageţi trenul pe o linie moartă, nu încercaţi să întrerupeţi calea ferată, lăsaţi-ne în călătoria noastră. Trenul poporului pleacă peste zece minute de la linia 26 în direcţia unei călătorii fără sfârşit. Persoanele care au condus poporul la tren sunt rugate să coboare din vagoane. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
