Avioanele decolează şi aterizează pe coala mea albă de hârtie, aşa de aproape mi-e masa de scris din noua casă (redacţie) de pista Aeroportului Băneasa. Avioane cu oameni bogaţi, avioane cu oameni săraci, avioane cu stewardeze frumoase decolează şi aterizează printre rândurile mele. Pădurea e aşezată la marginea unei propoziţii, păsările zboră din cuvânt în cuvânt. Piloţii fac turul unei fraze, păsările fără zbor merg pe pământ, devenind nişte păsări de pistă. Lumini şi aripi defilează pe cer până când pământul se plictiseşte să le tolereze şi le cheamă să se aşeze cuminţi pe el. De aici, de unde sunt, nu-mi rămăne decât să fiu turnul de control al păsărilor zburătoare. Spuneţi-mi dacă vreţi o pasăre la ora 18.00 pentru plimbarea de seară, sau poate vreţi o pasăre care să vă cânte ceva în zori! O veţi avea imediat, trebuie numai să vă procuraţi tichete de zbor cu fâlfâit de aripi. Sunt turnul de control al păsărilor zburătoare, fac naveta între cuvânt şi pământ, primesc toate aripile cu pâine şi sare. Avioanele decolează şi aterizează pe coala mea albă de hârtie, avioanele aterizează pe cuvinte şi vă spun bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
