De la o vreme încoace cei mai deştepţi, înalţi şi frumoşi dintre noi, e vorba – aproape v-aţi prins – de parlamentarii români, sunt croiţi pe noi, cetăţenii de rând. Poate că mustul, poate că miresele, poate vântul, sau Dumnezeu ştie cine i-au făcut să ne bage aşa de tare în seamă. Căci noi, după ce i-am votat, nu le-am mai făcut nimic, i-am lăsat să ne calce în picioare cum au vrut gleznişoarele lor. După ce şi-au pus „rudele apropiate” la adăpost, aleşi mei, ai tăi, ai lui, mai exact nenea deputaţii au purces la votarea Legii privind apărarea secretului de stta. Dacă-i spuneai unui om simplu din popor că legea asta cu secretul de stat o să-l bage aşa de tare în seamă, chiar să creeze noi locuri de muncă, te trimitea la „Isotria literaturii române de la origini până în prezent”. Între noi fie vorba, cum ne-am întâlnit noi cu secretele de stat pe vremea de-acum împământenitului Nicolae Ceauşescu, numai cozile la pâine de atunci o ştiu. Iar din ‚89 încoace ne lovim de secretele de stat ca dudele de gard. Dacă n-am fi aşa de cârcotaşi am vedea, totu şi, că Legea secretului de stat vine în sprijinul oamenilor cu venituri modeste. Ia fiţi atenţi ce spune legea: „Salariatul care ia cunoştinţă de încălcări ale prevderilor art. 15-19 în cadrul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea este obligat, să sesizeze de îndată conducătorul acesteia, care la rândul său are obligaţia de a sesiza SRI, iar dacă apreciază că fapta constituie infracţiune, şi organele de urmărire penală”. Domnule Măgureanu, eu unul am luat la cuoştinţă şi vă promit că, dacă văd ceva în neregulă, vă sesizez imediat, numai să trimiteţi nişte secrete de stat prin redacţie, că altfel o să aveţi de aşteptat cam mult... Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
