Sambata, toamna isi lipise sufletul de pamant si-l domina ca si cand ar fi fost al ei. I se parea ca a trecut prea repede si, intr-un gest de umilinta fata de lume, fata de ea, se agata cu disperare de timp, aidoma unei femei de capriciile vietii. I se parea ca nu fusese suficient iubita, ca mai tot timpul era amanata, niciodata iubita pe de-a intregul, cu atat mai putin pana la capat.
Dar nici nu mai avea timp de regrete si atunci, aproape hulpav, se arunca deasupra pamantului, gata sa-l patrunda pentru a amana cat mai mult plecarea, despartirea. Iar noi, intr-un gest tardiv si pripit, incercam sa o mintim! Sa ne mintim de fapt ca lucrurile nu stau tocmai asa, ca anotimpurile se iubesc altfel decat restul lumii, ca pasiunea si devotamentul nu au ce sa caute intr-o asemenea relatie, ca ea nu-si poate schimba conditia de amanta pentru ca ar provoca prea multa suferinta. Ca si cand asa cum este n-ar provoca destula. Gestul ei de umilinta nu era, de fapt, decat o sansa data noua, muritorilor de rand, care cand si cand traim iluzia ca ne putem trage cu toamna de sireturi.
Tot sambata ma gandeam ca jurnalele de stiri ale televiziunilor noastre, incet-incet, vor deveni buletine de sex. Am avut o saptamana in care, aproape seara de seara, sexul a patruns prin intermediul televizorului in casele noastre. Am vazut "sex la judecatorie", "sex la politie", "sex la Senat", una dupa alta numai stiri despre sex. De parca singura ocupatie a poporului astuia este sexul.
In urmatoarele zile, pentru o mai buna disciplinare a muncii ar fi bine ca ziua de luni sa fie rezervata sexului in familie, pentru ca apoi, in celelalte zile, de marti pana vineri, buletinele de stiri sa ne prezinte sexul in diferite institutii ale statului. Sambata si duminica sa fie rezervate preludiului si pregatirii buletinelor pentru saptamana care urmeaza.
Mi se pare nedrept totusi ca datorita televiziunii un popor destul de penetrat, ca sa nu zic altfel, sa fie acuzat de hartuire sexuala!
