Acum cîţiva ani, nu mulţi, din Timişoara plecase un demers bestial, destinat celor mai puţin favorizaţi de soartă. Ȋn speţă, cine avea ceva, o haină, o pereche de blugi, dar curate şi bune de purtat, uneori chiar noi, le lăsau într-o pungă pe o bancă, alături de un bilet pe care scria un ceva de bine şi rugămintea ca gestul să fie continuat de către cel care găsea pachetul.
Gestul fusese luat, pare-mi-se, din Austria şi prinsese bine, cel puţin în Timişoara.
Zilele astea, o iniţiativă super au avut-o tot timişorenii, care au îmbrăcat copacii cu haine groase şi fulare, destinate oamenilor străzii, care zilele astea suferă cel mai mult de frig. Super, nu credeţi?
Poate c-ar fi bine să copiem gestul timişorenilor şi să îmbrăcăm şi noi, cei de aiurea, copacii cu haine groase şi fulare. Ar fi o dovadă că nu ne-am pierdut de tot umanitatea, că, poate, mai avem o şansă ca rasă, zice-se, superioară.
Un episod care mi-a dat knock-out: într-o după-amiază ploioasă, în metrou, îmi scăpase umbrela pe jos, fix înaintea unei doamne care voia să treacă mai departe. Mi-am recuperat-o repede şi mi-am cerut scuze, sub privirile nemiloase ale doamnei, care, neschiţînd nici cel mai mic gest, dar tăindu-mă cu privirea, a trecut mai departe. “Uau”, mi-am zis, “ce tipă cool!”. Şi pe urmă m-am gîndit că n-ar trebui să ne numim “rasa umană”, ci “rasa non-umană”. Nu era singura dată cînd eram pusă la punct doar cu o privire rece şi nervoasă, deci nu era singura dată cînd îmi updatam setările interioare pentru noul tip de rasă umană.
Dar poate că acum, fix acum, zilele astea, cînd e foarte frig, am putea să ne redescoperim umanitatea, pierdută, undeva prin noi şi să începem să facem acele gesturi mici, dar colosale, care ar putea să aducă un mărunt bine în viaţa unnui om. Haideţi să îmbrăcăm şi noi, aici, departe de Timişoara, copacii în haine groase! Sînt sigură că fiecare dintre noi are în şifonier o haină groasă de care s-ar putea dispensa.
Citeam într-o carte a unui călugăr contemporan că, atunci cînd ne cumpărăm o altă haină, îl privăm pe altul de o haină. Nu cred că, dacă am îmbrăca şi noi, zilele astea, un copac cu o haină, am avea ceva de pierdut.
Dar, cu siguranţă, cineva ar avea de cîştigat.
