Ceea ce am bănuit ieri s-a adeverit astăzi. Când să se apuce domnul Cataramă să-l zdrobeacsă la tenis cu piciorul pe domul Frunda, a aflat cu consternare că sportul respectiv se joacă, Dumnezeule, tocmai cu piciorul. N-am crezut nici o clipă, de-aia am şi scris de fapt, că domnul Cataramă ştie ce înseamnă a servi cu piciorul. De-aia a şi avut o mare dezamăgire când i s-a explicat că nu este vorba de sportul alb, cel al milionairlor. Acum să ne punem şi în situaţia domnului Frunda. Domia sa crede în continuare, şi este normal, că tenisul cu piciorul, culmea! Se joacă cu piciorul. Dacă va folosi şi capul, asta e oproblemă pentru care nu băgăm mâna în foc, nu de altceva, dar ochelarii pot imprima mingii o traiectorie neobişnuită. Totuşi, pentru că ţara aşteaptă cu nerăbdare dezondământul acestei partide, le propun celor doi ca meciul să se desfăşoare în felul următor: Cataramă să folsoească o rachetă de tenis obişnuită, iar Frunda piciorul eventual capul, mingea urmând să fie una de ping-pong. Premiul să rămână neschimbat, adică o ladă de bere. Propuenrea mea rămâne în continuare valabilă - în ultima clipă aud că şi domnul Meleşcanu vrea să susţină un astfel de joc cu domnul Frunda – aşa că îi rog pe cei trei să înceapă un antrenament în comun, deoarece, repet, sunt al naibii de talentat, fiind în stare să bat toate grupurile parlamentare, toate comisiile şi birourile permanente la un loc. Antrenaţi-vă, băieţi, antrenaţi-vă şi când credeţi că sunteţi în stare să loviţi de două ori mingea la rând fără să atingă pământul, daţi-mi un semn de viaţă. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
