A trecut mai bine de o saptamana de cand primul-ministru Calin Popescu Tariceanu tot incearca sa convinga opinia publica despre faptul ca telefonul pe care i l-a dat procurorului general n-a fost o imixtiune in actul de justitie. Si, ca sa fie cat se poate de convingator, a cerut STS sa faca publica inregistrarea convorbirii. Raspunsul n-a intarziat sa vina: Serviciul de Telecomunicatii Speciale nu se ocupa cu inregistrarea convorbirilor de genul celei dintre Tariceanu si Botos, ci, dimpotriva, cu protejarea lor. Cererea domnului Tariceanu a fost facuta in fata forului legislativ, parca in ciuda faptului ca primul-ministru nu cunoaste legea. Din nefericire, aceasta stare de lucruri e cronica in Romania: toti isi dau cu parerea despre legi pe care nu le-au citit niciodata. Parerile lor personale sunt prezentate ca litera de lege in fata celor care n-au acces la legile cu pricina. Dar despre aceasta cauza voi scrie cu alta ocazie. Intorcandu-ma la "telefonul" lui Tariceanu, cred ca, daca acesta n-a reusit sa convinga de la bun inceput ca nu era vorba de influentarea sau, de ce nu, de intimidarea actului de justitie, nici n-o sa mai reuseasca s-o faca. Fiecare iesire a sa pe aceasta tema nu face altceva decat sa-l acuze. Stiindu-se relatia sa cu Dinu Patriciu, cred ca premierul ar fi trebuit sa faca public gestul sau atunci cand s-a intamplat, in ziua telefonului dat lui Botos. Si, daca n-a facut-o, atunci e clar ca acesta n-a vrut sa se stie despre demersul sau. Pe de alta parte, primul-ministru si-a asumat aceasta interventie, cu toate ca putea sa puna pe altcineva sa sune si sa se intereseze de cazul Patriciu. Iesirea din acest scandal ar trebui s-o dea tot o solutie legala, si anume, ancheta Consiliului Superior al Magistraturii. Cu toate astea, o sa fim in continuare spectatorii meciului nesfarsit dintre cele doua palate: Cotroceni si Victoria. Care meci, oricum va continua, fiind in pregatire lista celor care au figurat pe statele de plata (politicieni si nu numai) ale omului de afaceri Dinu Patriciu. Ca sa nu mai vorbim de documentele bancare ce atesta transferul in aceeasi cauza a unor imense sume de bani in alta tara la fel de portocalie, dar mai mecanica decat Romania. Toate acestea ne arata, daca mai era nevoie, ca avem parte de un razboi pe viata si pe moarte. Ceea ce demonstreaza ca telefonul lui Tariceanu a fost doar un pretext, doar detonatorul unei explozii care pe unii ii va lasa fara functii, pe altii, fara bani si fara libertate! Si, apropo, ce-o mai face doamna Elena Udrea?
