Foarte tare Ministrul ăsta al Sănătății, Achimaș ăsta sau cum îl cheamă. L-am auzit spunînd că el nu poate să ventileze emoțional copiii internați la Marie Curie.
Dohhh! Înțelegi ceva? Și că el și echipa lui încă nu poate să dea un răspuns în privința diagnosticelor, că, citez, „bîjbîim”.
Asta în timp ce doi copii au murit și alți patru se află în stare critică la spital.
Tot Ministrul Sănătății, politicos, transmite „întreaga compasiune” familiilor care și-au pierdut copiii. Foarte tare! Bine că nu și-a transmis doar o juma' de compasiune, sau un sfert, sau cinci optimi de compasiune. Atunci ar fi fost mai grav! Așa, să ne bizuim pe „întreaga compasiune” a Ministrului Sănătății!
Ce vrei cinism mai mare? Politețea, în cazuri d-astea, devine cinism în stare pură. Au murit doi copii, patru părinți sînt distruși dar noi ne exprimăm, politicos, „întreaga compasiune”.
Deci omul chiar le are! Mă-ntreb și io ca prostu de ce pana mea nu admite că nu e în stare să gestioneze o situație critică și să-l delege pe altul, care poate.
Ca-n bancu ăla, cu tipa din autobuz, care se pomenește cu mîinile unuia pe ea: „Ce faci, dom'ne, vrei să mă pipăi?”, „Eu? Nu!!!”, „Păi atunci dă-te laoparte, poate vrea domnu', poate vrea domnu'...”.
Așa și noi să-l întrebăm pe Achimaș: „Ce faci, dom'ne, vrei să ne diagnostichezi?”, „Eu? Nu sînt în stare!!!”, “Atunci dă-te laoparte! Poate vrea domnu', poate vrea domnu'...”.
Deci. Dacă nu ești în stare, de ce nu admiți că nu ești în stare? Mai vrei să mai faci experimente și pe alți copii, bag sama.
Cînd văd astfel de incompetenți, mă gîndesc automat dacă unii ca ei, în condiții normale de viață și conjunctură, și-ar găsi un job onest doar trimițînd un CV și ducîndu-se la o întrevedere cu cineva care-i analizează trecutul profesional la sînge.
„Da' ce-ați făcut aici? Da' aici ce-ați făcut? Da' de aici de ce ați plecat? Era fereastra înspre vest? Nu aveați prea multă lumină?”
Odată, cînd eram io tînără, în pleistocen, am dat un test pentru o revistă de top. De intelectuali.
Era o revistă de top, care există și acum pe piață, al cărei nume, dintr-o inexplicabilă gentilețe, n-am să-l precizez.
Una dintre întrebări suna așa: ”Care sînt ULTIMILE cărți pe care le-ați citit?”. De intelectuali rafinați, ce-am zis?
Cînd am văzut întrebarea, care, în sine, mi se pare idioată, și cînd am mai văzut și grafia și pe ei plini de ifose de intelectuali rafinați, am dat foaia înapoi și am plecat spunîndu-le că m-am răzgîndit.
N-am uitat, scorpie cum sînt, să încercuiesc cuvîntul cu pricina.
Pe principiul ăsta, mă întreb de ce Ministrul Sănătății preferă să arunce două-trei replici cretine către reporteri, în loc să admită franc că e depășit de situație și că el pleacă la secția lui de chirurgie, de unde a venit.
Că nici noi nu putem să-l ventilăm pe el în nici un fel.
Și mă mai întreb, pe același principiu, cîți dintre cei cu sinecuri pe te-miri-unde și-ar găsi un job onest, doar trimițînd un CV pe undeva și avînd o întrevedere cu un potențial angajator.
Căruia să-i zică, eventual, „știu că v-am trimis CV-ul, dar am vrut doar mă laud, nu vreau nimic, de fapt”.
